More Links

Articole:pag 11

Creativitate/Instrumente

 
 


In Aikido, precum si in alte arte martiale, exista multe exercitii care sunt utilizate pentru dezvoltarea abilitatilor. Acestea sunt mentionate pe buna dreaptate ca fiind niste instrumente. Imi amintesc ca Sensei a spus o data in timp ce ne arata un tip neobisnuit de deplasare : "aceasta metoda de a pasi va va parea incomoda si va fi inceata la inceput. Dar, daca nu o veti invata, nu veti putea obtine Adevarata Viteza." (atunci cand a vorbit, puteai auzi literele mari in cuvintele sale)

In trecut am facut niste vitralii. Pentru a lipi si pentru a lucra cu cupru, plumb a trebuit sa invat niste lucruri pe care le stiu instalatorii. Pentru a taia sticla, a trebuit sa invat abilitati de geamgiu. Dar pentru a fi un artist de vitralii a trebuit sa invat abilitatile cuiva care mi-ar putea repara boilerul de apa calda, a cuiva care inlocuieste parbrizul spart si a unuia care sa faca ceva special si de nedescris. Abilitatile cuiva care picteaza si cele a unei persoane care zugraveste sunt foarte asemanatoare. Abilitatile celui care ciopleste in lemn sunt asemanatoare cu cele ale unui dulgher; instrumentele sunt la fel. Instrumentele sunt calea spre creatie, nu creatie insusi.

Precum un poet care incearca sa scrie fara nici o cunoastere a ABC-ului, sau a unui scriitor care incearca sa scrie o carte fara a sti gramatica, abilitatile sunt instrumente pentru a-ti exprima sinele. E E Cummings nu a fost un ignorant al limbii engleze; el a lucrat dincolo de regulele gramaticale. El a facut aceasta alegere.

In timp ce fiecare instrument trebuie sa fie inteles si stapanit pentru a putea exprima profunzimea dorita, un artist trebuie sa faca ceva mai mult. Daca imi pictez casa, nu sunt in mod automat la acelasi nivel cu Monet sau DaVinci numai ca inteleg tehnica cum se picteaza si stiu sa folosesc pensula. Totusi, intr-un anumit punct al carierei lor, chiar si Monet sau DaVinci a trebuit sa invete ce este un cerc . Picasso nu era nestiutor al tehnicilor de pictat, el a lucrat dincolo de realism si a facut o alegere.

Am experimentat o dorinta de a crea ceva memorabil si frumos si am constat ulterior ca aptitudinile mele fizice nu permit translarea si transmiterea creatiei. De asemenea, am fost oprit intr-un proiect din cauza lipsei de inspiratie chiar daca instrumentele erau gata de lucru. Actul crearii contine ambele elemente.

Imi amintesc primul film din Karate Kid unde Sensei Miyagi il invata pe Ralph Macchio cum sa taie un bonzai. "Sensei Miyagi, ce se intampla daca gresesc?" Tanarul este paralizat de ingrijorare. "Daca vine din interiorul tau, nu este greseala."

Suna frumos si adanc, dar am invatat ca fara suficiente tehnica si intelegere, creatia mea nu a putut sa apara fara sa piarda ceva. Imaginea frumoasa pe care o aveam in mine nu a putut sa apara sub degetele mele nepricepute si straine de material - daca imi pasa de rezultatul final trebuie sa fac ceva. Am vrut sa am un vitraliu cu o pictura de a lui Ted Harrison - abilitatile mele tehnice nu au fost la acel nivel. dar chiar daca ar fi fost, sa iei o pictura de Ted Harrison si sa o copii ? Ce abilitati artistice sunt aici? nu creezi ci doar copii. Un maestru copiator fata de un maestru care creeaza - cine obtine un succes mai mare ? Poate as fi facut o copie proasta. Pe de alta parte, dl. Harrison vorbeste despre cum se inspira din creatiile altor persoane si invata lucruri pe care la adauga celor cunoscute, creand ceva si mai unic.

Cine este un bucatar mai iscusit? Cel care urmeaza reteta sau cel care poate face o variatie a retetei sau cel care o creaza ? Eu voi da credit celui din urma, deoarece creativitatea este cheia pentru mine. Abilitatile celui care gateste sunt importante. Bucatarul care imagineaza o noua reteta dar nu o poate face, este cel de la care as dori cel mai putin sa mananc. Daca cineva isi imagineaza o masa frumoasa dar nu poate folosi soba in mod corespunzator, atunci mancarea va suferi. Pe de alta parte, cel care a invatat bine cum sa foloseasca cutitul nu este mai putin bucatar. Invatand exercitiile de baza ei nu devin mai putin creativi. Ei castiga abilitati care le preia creatie din minte si din inima si o plaseaza in lumea reala.

O persoana care poate sa gateasca un peste, dar alege sa-l serveasca crud poate pretinde o anumita licenta artisitica in alegera lui. Picasso ar putea solicita o licenta artistica in picturile sale, precum E. E Cummings in poezia sa.

O persoana care pretinde o licenta artistica in servirea pestelui crud, dar in realitate nu are nici o idee despre cum sa gateasca pestele, poate nu este cel mai in masura sa raspunda unui sentiment profund de arta, ci mai degraba unei limitari a abilitatilor sale. Unele lucrari pe care le-am facut au fost exact ceea ce mi-am dorit, altele au fost accidente; proiecte esuate pe care le-am acceptat sau la care nu mi-a mai placut sa lucrez deoarece nu am avut ce face cu ele. Chiar daca ele erau respectate ca arta, in sinea mea eu am stiut mai bine.

In aikido suntem invatati o serie de miscari:
- in fata, in spate
- fata in fata , spate in spate, fata in spate, spate in fata
- sus, mijloc, jos
- liniar, circular, triunghi
- control, aruncare
- mic, mediun, mare
- solid, curgator
- in centru, in exteriorul centrului
- conducand, impletind, intrand

Oricare tip de miscare poate fi combinat in orice combinatie in practica. Imi place sa conduc in jos, dar am observat ca facand in mod exclusiv acesta miscare apar probleme cu cercul. Creativitatea mea a ramas intepenita. Cercurile nu merg numai in jos, ele conduc in afara si apoi se ridica , continuand mai departe spre a cadea o data in plus.

Studiam in timp ce lucram la Centrul de Sanatate Mintala si Tineri Infractori. Am decis ca trebuie sa cunosc fixarile. Aruncarile sunt periculoase pentru oameni care nu stiu cum sa cada; mai ales in locuri unde exista scaune, scari, mese, podea. Capacitatea mea de a arunca nu a tinut pasul cu abilitatea mea de a controla. Nu am practicat caderile din pozitii inalte prea mult - am vrut sa fiu fixat si sa fixez in practica libera. M-am specializat - si in timp ce deveneam foarte bun la un lucru, practica mea generala a suferit.

Fiind condus de catre profesorii mei, am invatat mai mult sa studiez diferitele tipuri de deplasari pe care nu le faceam in mod spontan. Nu am fost atras de anumite miscari pe care le invatam. A trebuit sa revad si sa reexaminz ceea ce am crezut ca am inteles deoarece le-am lucrat mai putin. Incercand sa inteleg ceea ce nu am facut, am realizat ca am lipsuri in cunostintele mele despre ceea ce am crezut ca am inteles.

Am ajuns sa cred intr-o metoda structurata de invatare. Am facut un plan: inainte de a preda un curs ma gandesc in avans la ceea ce vreau sa predau chiar inainte de a avea sansa sa predau. Insa nu confund un instrument sau un exercitiu cu creatia. Am devenit un fel de critic de arta prin invatarea a mai mult din arta. De exemplu, vad ca cei care nu inteleg tehnciile Chudan (la nivel mediu) sunt mai predispusi la accidentari ale umerilor sau ale spatelui. Exercitiile pentur invatarea Chudan sunt foarte importante, dar ele creaza Takemusu Aiki in mod spontan ? Ele nu sunt nici macar tehnici utile in adevaratul sens al cuvantului. Am inceput sa vad exercitiile pentru incepatori si memorarile mecanice, fara suflet, si slab explicate exprima impulsuri creative care ar putea fi mai puternice/sanatoase/efective cu un antrenament de baza.

Imi amintesc ca Sensei a spus o data ca numai Yudansha sunt elevi. Aceasta a fost o declaratie privind programa lui si nu o respingere a centurilor albe. Cei care au trecut prin toate testarile unei centuri albe au ajuns sa aiba o intelegere minima pentru a incepe sa se miste constant si spontan fara gandire in orice situatie - Aikido

Rangurile centurilor albe sunt pentru a invata instrumentele, cele ale centruilor negre pentru a analiza, sintetiza si invata ceea ce au fost deja invatati. "Centurile albe fac in acest fel sau in acest fel; Yudansha fac ceea ce vor." Uneori Sensei spune asa, alteori este foarte clar in ce fel trebuie sa lucram, mai ales atunci cand crede ca nu suntem gata sa exploram indiferent de culoarea centurii pe care o purtam. Dar, intotdeauna se ganfeste la cresterea si dezvoltarea noastra.

Testul de Shodan este despre daca stii sa manuiesti instrumentele pentru a preda tu insuti. Ai invatat foarte multe lucruri mai devreme, dar se baza pe memorare. Pana cand abilitatile de baza nu sunt stapanite, invatarea este dezechilibrata. Nu poti sa mergi adanc intr-un tip de miscare, daca nu l-ai studiat si practicat.

Pana la un punct, toate tehnicile avansate reprezinta bazele reimaginate si recreate spontan. Cunoscand instrumentele reprezinta un primul pas important - dar este numai primul pas dintr-o cale foarte lunga. Unii elevi se impotrivesc ideii de instrumente deoarece ei vor produsul final. Produsul final este rezultatul acestor instrumente.



Articol publicat pe "Nobody's Home: Creative/Tools"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei John Hillson