More Links

Articole:pag 11

Cate ceva despre gradatii - centurile negre in Aikido

 
 

In zilele trecute am citit un interviu cu Yoshimitsu Yamada pe site-ul Aikido Sansuikai. Urmatorul pasaj mi-a atras atentia:

"Ei bine, sistemul de gradatie in aikido este o alta bataie de cap. Eu personal nu sunt de acord cu acest sistem. Un certificat de profesor este ok, o centura neagra este ok. Dar dupa asta, nu mai exista numere, nu shodan, nu nidan, etc. Oamenii stiu cine este bun si cine este slab. Sistemul gradatiilor dan creeaza o minte competitiva, deoarece oamenii ai judeca pe altii : O, el are 6 dan, dar el nu este asa de bun, acest tip este mult mai bun... "

Stiu ca Yamada a mai facut declaratii asemanatoare si inainte, dar e intotdeauna interesant atunci cand o persoana responsabila pentru predare si examinare la un numar asa de mare de persoane din mai multe tari spune ca se opune sistemului de gradatii.

Tenshin Shoden Katori Shinto-ryu este cea mai veche organizatie de arte martiale traditionale din Japonia, datind din 1447.

Va puteti intreba cum Katori Shinto-ryu se leaga de interviul lui Yoshimitsu Yamada.Iata si raspunsul: nu exista ranguri.

De peste 400 de ani, in artele martiale traditionale, nu au exista ranguri, nu au exista centuri negre. Cumva, aceste arte au supravetuit, si chiar au prosperat.

Toate acestea s-au terminat atunci cand fondatorul Judo-ului, Jigaro Kano, a adoptat sistemul de gradatie tip Dan in Judo si i-a promovat pe Shiro Saigo si pe Tsunejiro Tomita la Shodan in 1883. Acest sistem de clasificare castiga o mare popularitate in epoca de dinainte de razboi, in cele din urma fiind adoptata aproape de toate artele martiale moderne (si nu numai). Pana atunci , pentru mai bine de 400 de ani, nu au exista gradatii - centuri negre in Budo-ul japonez.

Pana la introducerea acestui sistem de gradatii, in 1883 (in aikido cu aproximativ 60 de ani mai tarziu), oamenii obtineau un certificat "Menkyo", care arata calificarea unei persoane intr-un anumit Ryu - scoala.

Morihei Ueshiba era o astfel de persoana in scoala (Daito-ryu) aflata sub conducerea lui Sokaku Takeda.

Sokaku Takeda a pastrat un "Eimeiroku", unde fiecare elev era inregistrat cu nivelul acordat. De exemplu, lui Morihei Ueshiba i-a fost acordat titlul de Kyoju Dairi (instructor asistent) in 1922. In 1931 este trecut ca Sokaku Takeda i-a predat lui Morihei Ueshiba 84 de tehnici Goshin’yo No Te timp de 20 de zile in casa lui Morihei din Ushigome (nu Wakamatsu-cho).

Goshin’yo no Te era cel mai inalt nivel acordat in perioada in care Morihei Ueshiba se antrena sub indrumarea lui Sokaku Takeda. Majoritatea elevilor lui Ueshiba din perioada de dinainte de razboi ((Minoru Mochizuki, Rinjiro Shirata, Kenji Tomiki,...) au primit versiuni ale acestor titluri.

Apoi - a aparut Dai Nippon Butoku Kai.

Dai Nippon Butoku Kai a fost organizata sub autoritatea Ministerului Educatiei Japonez, si a fost insarcinata cu standardizarea si reglementarea artelor martiale traditionale japoneze. De exemplu, Dai Nippon Butoku Kai a fost responsabila pentru adoptarea "Aikido" ca nume pentru arta lui Morihei Ueshiba. Odata cu schimbarea numelui a venit si sistemul de gradatii Kyu-Dan stabilit de catre Jigaro Kano, deja utilizat de mai multe scoli martiale japoneze. Schimbarea numelui si a sistemului de gradatii a fost implementat de catre Morihei Ueshiba la inceputul anilor '40 la cererea Dai Nippon Butoku Kai.

1) Asta insemana ca multi din instructorii de Aikido care predau la ora actuala sunt mai vechi decat asa-zisele gradatii "traditionale" utilizate in Aikido.

2) De asemenea, sistemul "traditional" Kyu-Dan actual nu are nici o legatura cu Budo traditional japonez, reprezentand o conventie moderna.

La randul sau, Morihei a avut o atitudine cavalereasca fata de acest sistem modern de clasificare. De exemplu, mai jos redam opinia lui Yamada referitoare la cum gandea O'Sensei despre aceste lucruri:

"In plus, nu cred ca O'Sensei a fost de acord cu acest sistem de clasificare. Pentru el nu conteaza numarul. Odata, cand ai facem un masaj, el m-a intrebat 'Dl. Yamada, ce grad aveti ?' I-am raspuns: 'Sunt shodan', iar el mi-a raspuns: 'Azi iti dau sandan.' (rade) Nimeni nu a crezut asta. Stiam de personalitatea lui si nu l-am luat in serios. Am raspuns:'Va multumesc foarte mult.' Asta este ce s-a intamplat."

Yamada nu este singurul cu aceasta anecdota. Am auzit povesti similare la un numar de persoane. Alt elev din perioada de dupa razboi, din anii '50, Yasuo Kobayashi, a relatat incidente similare intamplate prin 1958:

"In aceasta perioada au aparut mai multe incidente. Oameni din tara apareau brusc cerand o licenta de Aikido pentru 10 Dan. Aceasta deoarece atunci cand O'Sensei preda in diferite locatii si observa pe cineva care, pentru moment, parea ca intelege iar el spunea: 'O, acest om a inteles. Am sa-i dau 10 Dan.' se pare ca spunea cu usurinta lucruri precum 'Esti bun! Sa te facem 9 Dan.' unor oameni care luau de bune aceste cuvinte, chiar daca ei erau la al 3-lea sau al 4-lea Dan. Aceasta era o fata a lui O'Sensei. Cand eram mai tanar, O'Sensei mi-a spus de nenumarate ori ca eram 9 sau 10 Dan. Alti uchi-deshi au fost promovati la 9 sau 10 Dan de nenumarate ori."

Mitsugi Saotome, contemporan cu Yamada si Kobayashi, a relatat situatii similare, in care a fost "promovat" in mod spontan la 8 Dan de catre O'Sensei dupa ce a avut un moment particular de intelegere (a fost promovat la 8 Dan mai tarziu, la mult timp dupa moartea lui O'Sensei).

Atunci cand Jigaro Kano a instituit sistemul Kyu-Dan, de fapt a adoptat un sistem care era utilizat in Go inca din anii 1600, cand a fost introdus de catre Dosaku Honinbo.

Jigoro Kano a fost ca meserie un educator, fiind de fapt directorul educatiei primare in Ministerul Educatiei timp de cativa ani. A fost profund angajat in modernizarea sistemului educational japonez, care, in acel moment, era in mijlocul unei tranzitii de la sistemul traditional de educatie in templu (Terakoya Kyoiku), la sistemul modern (Gakusei) bazat pe modelul educational vestic, model instituit din 1872.

Interesant este faptul ca Morihei Ueshiba a fost trimis la templul budhist Shingon la varsta de 7 ani pentru educatie.

Deci, de ce nu a pastrat jigaro Kano sistemul traditional Menkyo ?

1) Depinzand de scoli particulare, sistemul Menkyo consta in 2 sau 8 certificate, cu un numar de ani (cateodata cu multi ani) intre certificari.

Acest lucru este potrivit pentru adulti, care au o vedere de ansamblu si se pot angaja in perioade de formare masurate in ani, dar nu atat de mult pentru copii.

2) In cadrul sistemelor traditionale Menkyo nu exista un sistem vizibil de recunoastere a cunostintelor unei persoane in acea arta - "stelutele de aur" ale unui sistem de centuri colorate din sistemul modern.

Din nou, sistemul era potrivit pentru adulti care sunt (sau ar trebui sa fie) mult mai interesati in invatare decat in publicitatea asupra priceperii lor, dar acest lucru nu este valabil si la copii.

Mai ales nu la copii din sistemul educational modern, sistem construit pe strucutra de grade, ranguri si note. Acest fiind telul si scopul adevarat a lui Jigaro Kano - aducerea Judo-ului in sistemul educational modern ca o forma complementara de educatie fizica.

Chiar si "centura neagra", introdusa 3 ani mai tarziu in sistemul Kyu-Dan, posibil sa fi fost adoptata de catre Kano de la un sistem scolar unde elevii innotatori avansati erau diferentiati de la inceput cu ajutorul unor panglici negre purtate in jurul mijlocului.

Sistemul centurilor colorate pentru juniori (de ex.: alb -> galben -> albastru -> maro -> negru) nu a fost inventat deloc in Japonia - a fost introdus in Europa in 1935 de catre Mikonosuke Kawaishi, care a contribuit la raspandirea Judo-ului si abia apoi adus in Japonia. Schema de culori a facut ca elevii sa isi poate revopsi aceeasi centura.

Din nou, acest sistem a fost introdus pentru copii, si lucreaza bine... pentru copii.

(Nota: Demetrio Cereijo noteaza ca centurile colorate se pare ca au fost introduse la Budokwai Londra de catre Gunji Koizumi in anul 1927 si apoi popularizate de catre Kawaishi)

Pentru adulti si ca adulti, cred ca majoritatea au experiente cu aspectele negative ale acestui sistem de gradatii.

Intrebarea devine : ce obtinem noi, ca adulti, de la un sistem de genul asta, si daca se merita pretul pe care il platim. Daca raspunsul este similar ca al meu, ajungem la urmatoarea intrebare: de ce nu scapam de el, asa cum insusi Yamada sugereaza ?

Cele mai multe organizatii incurajeaza existenta unui sistem de clasificare. In termeni organizatorici, acest sistem are sens - Aikido nu mai este o arta cu un singur izvor, este disponibil in mai multe locuri si, daca nu va place un grup, puteti sa va alaturati altuia cu "traumatisme" relativ mici.

Exista un singur control pe care o organizatie, dojo sau instructor il poate avea asupra elevilor sai : acordarea de gradatii. Controland cine obtine gradul si cand ,este un mecanism de control asupra elevilor care nu tine de dorinta acestora.

Intr-o zi oamenii vor intelege ca acest mecanims este imaginar - acesta functioneaza numai atunci cand cei din sistem isi permit sa cumpere ideile facute de sistemul insusi. De asemenea el are sens in aspectele organizatorice financiare. Majoritatea organizatiilor mare (si chiar multe din cele mici) supravetuiesc in mare parte cu ajutorul taxelor de examinare si promovare a membrilor sai, sume care pot ajunge si la mii de dolari pentru unele promovari.

Atunci cand Jigaro Kano a introdus sistemul modern de Kyu-Dan, a deschis, de asemenea, si usa la un potential dificil de ignorat: fluxul de venituri pentru scolile de arte martiale sau pentru organizatiil de arte martiale. Ceea ce ne aduce inapoi la intrebarea: ce obtinem noi dintr-un sistem de genul asta si se merita pretul ?

Vorbind in nume personal: de doua ori am luat decizia de a iesi din acest sistem de gradatii, si de doua ori am ajuns sa fiu atras inapoi, asa ca nu prea am nici un raspuns bun. In ambele situatii am ajuns sa fiu tras inapoi din acelasi motiv: partea trista a faptului ca majoritatea oamenilor din Aikido conventional te trateaza diferit conform ragului pe care il ai. Si asta in profida faptului ca marea majoritate vorbesc, de asemenea, ca rangul nu conteaza cu adevarat.

Deoarece am un anume grad, oamenii imi pot cere parerea despre Aikido - dar cea a unuia care sta lange mine si are 3 kyu este ignorata. Nu conteaza ca acel 3 kyu ma poate bate cat e ziua de lunga: ce poti sa inveti de la o centura alba ?

Articol publicat pe "Something's Rank - Black Belts in Aikido"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li