More Links

Articole:pag 12

O istorie a lui Kenji Tomiki, fondatorul Shodokan Aikido, vazuta din afara

 
 

Majoritatea celor care practica Aikido stiu cate ceva despre Judo si despre Jiu-Jitsu brazilian. De asemenea stiu ca nu avem competitii si acest lucru este vazut ca o diferenta principala intre Judo si Aikido.

Mai exista si o diferenta de generatii. Morihei Ueshiba s-a nascut in 1883, iar Kano Jigoro in 1860, iar Kenji Tomiki care a fost elevul celor 2 maestri, s-a nascut in 1900. Kodokan Judo a fost intemeiat cu 1 an inainte ca Sensei Ueshiba sa se fi nascut. Exista dovezi ca Morihei Ushiba s-a antrenat in Judo precum si in alte stiluri de jujutsu cand era adolescent. Apoi s-a mutat in Hokkaido unde l-a intalnit pe Sokaku Takeda, si a inceput sa studieze Daito Ryu in 1912.

Fondatorul Judo-ului, Sensei Jigaro Kano, a fost riguros si logic in abordarea sa, folosind fizica , anatomia si psihologia in sistemul sau. A studiat cu multi profesori, dar nu a regurgitat o lista lunga de tehnici, ci a dorit mai mult: pricipiile de baza pentru "cea mai eficienta cale de utilizare a energiei mentale si fizice". A supus fiecare tehnica unui studiu stiintific, apoi, in codificarea tehnici a dezvoltat un sistem prin care el a crezut ca aceste cunostinte vor putea fi transmise in mod clar generatiilor viitoate. Sensei Kano a admis in mod clar ca a schimbat si aruncat o mare parte din ceea ce a invatat si care nu erau in conformitate cu principiile decise de el pentru a ghida propria lui arta martiala. Clarificarile, codificarile si organizarea Judo-ului erau parte din planul lui Sensei Kano de a asigura supravetuirea Budo-ului japonez.

De asemenea, Sensei Kano a fost un educator: Directorul pentru invatamantul primar in Miniserul Educatiei, si presedinte a Scolii Normale Superioare din Tokyo. Acest lucru este in contradictie cu descrierile lui O Sensei ca profesor: descris ca un sfant si ca un geniu, majoritatea elevilor sai au admis deschis ca ei nu urmeaza o mare parte din ceea ce spunea el. Sensei Kano a fost cineva care se madrea cu faptul ca era capabil sa predea bine si a adus instruirea in Judo la standardele informationale care sunt asteptate si cerute de catre sistemul nostru educational.

Este faimoasa intalnirea in care Sensei Kano l-a vazut pe fondatorul Aikido-ului facand o demonstratie. Aparent, dupa demonstratie, Sensei Kano a spus ca "acesta este Budo ideal, adevaratul Judo". Jigoro Kano a muncit ani in colectarea istoriei si tehnicilor din Jiujitsu japonez, in rafinarea si codificarea lor, lasandu-le intacte ca mostenire pentru generatiile urmatoare. De asemenea, a studiat cateva arte inainte de asta. Acum, inaintand in varsta si fiind faimos ca profesor, nu era in pozitia de a deveni elevul altui profesor. Sensei Ueshiba era cu aproximativ 23 de ani mai tanar.

Stiind ca mostenirea sa era deja asigurata si dorind sa adauge si Aikido la aceasta mostenire, Sensei Kano a facut cel mai bun lucru: a cerut/trimis mai multi din elevii lui cei mai buni pentru a studia si invata de la Morihei Ueshiba. Nu este surprinzator faptul ca maestri de Judo care au fost trimisi pentru a invata Aikido au avut tehnicile si mentalitatea influentate de Judo.

Pentru Sensei Kano, competiile era o cale de a reuni oamenii intr-un mediu prietenos, o cale de a atrage elevi si probabil o parte din procesul stiintific de a vedea ce ar functiona cu adevarat. Aceasta a condus la competiile actuale de Judo. De asemenea, aceste competitii erau parte din visul mai mare a lui Sensei Kano de a lega diversele culturi - a calatorit la intalnirea Comitetului Olimpic International de la Cairo, unde a murit in 1938 la 77 de ani. Jocurile Olimpice de la Berlin au fost cu 2 ani inainte. In ciuda eforturilor lui Sensei Kano, Judo nu a intrat la Jocurile Olimpice pana in 1964.

La momentul mortii lui Kano, Japonia invadase China cu 1 an inainte, aceasta fiind cu 1 an inainte ca Germania sa invadeze Polonia. Prima iluminare ("Budo este iubire") a lui O'Sensei a fost in 1925, a doua ("Aikido este o practica spirituala") in 1940 iar a treia ("Competiile reprezinta o greseala imensa") in 1942 in timpul celei mai rele lupte din cel de-al 2-lea razboi mondial. Nu stiu cum privea O'Sensei competiile inainte de acest moment.

In anii 1920 si 1930, O'Sensei Ueshiba studia Aiki-jujutsu sub indrumarea lui Sokaku Takeda. Registrele Daito Ryu il prezinta ca un foarte activ elev pana in 1937. A avut legaturi cu Omoto Kyo, dar influenta acestora asupra sistemului sau nu era asa de evidenta precum va deveni. In 1925, anul primei iluminari a lui O'Sensei si inainte cu 2 ani ca O'Sensei sa se mute la Tokyo si sa isi construiasca primul sau dojo, Sensei Kenji Tomiki a inceput sa studieze ca elev a lui Sensei Morihei Ueshiba. Sensei Tomiki a primit Godan (al 5-lea Dan) in Judo in acelasi an. Judo era o arta a competiilor si nu stiu cum privea O Sensei acest lucru atunci.

Conform datelor, Sensei Tomiki a fost un elev Daito Ryu, fiind in contact cu Sensei Takeda inainte ca Morihei Ueshiba sa rupa legaturile cu acesta. Nu stim cum acest lucru a fost vazut de catre Sensei Tomiki sau Sensei Kano. Ruperea legaturilor de catre Ueshiba probabil s-a datorat in mare masura convingerilor sale religioase, asupra carora exista putine dovezi ca ar fi fost impartasite si de catre Sensei Tomiki sau Sensei Kano.

In timp ce studia cu O'Sensei, Tomiki a reprezentat prefectura Myagi in prima competitie de Judo desfasurata in fata Imparatului in 1929. Aceasta competitie va deveni All Japan Judo Tournament. In 1936, 2 ani inainte de moartea lui Sensei Kano si 6 ani inainte ca O'Sensei sa se pronunte impotriva competiilor, Sensei Tomiki s-a mutat in Maciuria si a inceput sa predea Aikibudo (numele de Aikido inca nu era utilizat) la Armata din Kanton si unei Agentii Imperiale (Imperial Household Agency). El a primit primul 8 Dan in Aikido in 1940. Kisshomaru Ueshiba (al 2-lea Doshu) nu a inceput atrenamentele cu tatal sau pana in 1937 iar Sensei Gozo Shioda (fondatorul Yoshinkan) si-a inceput antrenamentul in 1932.

Cum sunt un mare fan a filmului "Fearless" with Jet Li, fondatorul stilului Jing Wu a murit in 1910 iar evenimentele din filmele lui Jet Li (si Bruce Lee) despre perioada acea perioada, Fist of Legend (Fists of Fury), se intampla inaintea venirii lui Tomiki in Manciuria.

Incidentul Manciurian (invazia japoneza si ocuparea unei portiuni din China continentala) s-a intamplat in 1931, 5 ani dupa sosirea lui Sensei Tomiki. Pemtru mine este interesant faptul ca declansarea oficiala a celui de-al 2-lea razboi mondial a fost 9 ani mai tarziu. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca atacul de la Pearl Harbour nu s-ar fi intamplat. Actualul raspuns al US la incursiunile japoneze a fost incropit in cel mai bun caz in acel moment; vasele de transport americane transportau petrol catre Japonia in timp ce se ofereau imprumuturi de razboi Republicii Chineze in 1940. Transporturile de avioane, piese de masini si combustibil pentru avioane pentru Japonia din partea Americii au continuat pana in 1940 odata cu incursiunile japoneze in Indochina franceza. Am divagat. Cred ca Sensei Tomiki nu a fost sursa de inspiratie pentru generalii japonezi mizerabili sau pentru luptatorii japonezi din filmele de mai sus. Totusi, deschiderea unei scoli de arte martiale japoneze in China ocupata suna curajos. Atat civilii chinezi cat si soldatii japonezi cu care el s-a antrenat l-au testat din greu. In zilele actuale, majoritatea scolilor de Aikido nici macar nu ar lua inconsiderare antrenamente cu aplicatii militare (nici militarii nu ne-ar lua in considerare pentru intentiile lor).

Sensei Tomiki a ramas la postul sau pana la sfarsitul razboiului, cand rusii l-au capturat. El a fost incarcerat pentru 3 ani, inainte de a se intoarce in Japonia. Sunt anectode care spun ca dezvoltarea Budo-ului sau a continuat cat timp era incarcerat iar miscarile sale din Shodokan Aikido au fost influentate de limitele celulei sale.

Fondatorul Yoshinkan Aikido, Gozo Shioda, a inceput sa predea in 1950. O'sensei a inceput sa practice agricultura in Iwama inainte ca razboiul sa se fi terminat. Fondatorul Shin Shin Toitsu Do (Societatea de Ki Aikido), Koichi Tohei, s-a repatriat in Japonia in 1946. Sensei Kisshomaru Ueshiba a inceput sa conduca dojo-ul din Tokyo, dar a continuat sa lucreze pentru a plati facturile si uneori mergea la Iwama. Atunci cand Tomiki a revenit in Japonia, nu exista o organizatie clara pentru aceasta arta.

Tomiki a luat o pozitie ca profesor la departamentul de educatie fizica al Universitatii Waseda. Ca si primul sau Sensei Kano Jigaro, el a fost pregatit pentru a fi profesor. In 1953, in acelasi an in care Sensei Tohei a inceput sa calatoreasca in Hawaii; Sensei Tomiki a facut parte din delegatia care a predat Judo catre militarii Americani in 15 state. A fost un scriitor prolific, avand cateva carti despre Judo si Aikido publicate in engleza si franceza. Sensei Tomiki a fost creditat avand influenta asupra Kata Judo Goshin Jutsu creata in 1956 si raspandita in randul trupelor americane.

Morihei Ueshiba a murit in 1969, Sensei Tohei a fost promovat la rangul de 10 Dan, rang primit dupa moartea lui O'Sensei, in 1970. Sensei Tomiki a predat sporadic la Hombu Dojo din Tokyo, dar nu era succesor al liniei , iar Instructorul sef al Aikikai, Sensei Tohei, l-a surclasat. Fondatorul Yoshinkan Aikido, Sensei Gozo Shioda, a primit 9 Dan in 1961. Prin comparare, Sensei Tomiki nu a mai fost promovat in Aikido incepand cu 1940. Fiul lui O'Sensei, Kisshomaru Ueshiba, a mostenit titlul de Doshu.

In 1971, Koichi Tohei, a primit dispozitie sa nu isi preda sistemul in cadrul Hombu Dojo, ceea ce a condus la crearea unei organizatii in afara Hombu Dojo si a Aikikai: Ki No Kenkyukai. In cele din urma Sensei Tohei si-a dat demisia si a taiat legaturile cu Aikikai in 1974. Nici o versiune a evenimentelor nu a facut ca Hombu Dojo sa fie prezentat ca un mediu stabil, prosper si armonios dupa moartea lui O'Sensei. Toti elevii au o datorie si recunostinta fata de Doshu Kisshomaru Ueshiba pentru ca arta Aikido Aikikai este prezenta si astazi.

In timp ce teoriile si cercetarile lui Sensei Tomiki referitoare la un sistem de aikido competitiv au fost in lucru cu ani inainte de moartea lui O'Sensei, primul campionat major de Aikido nu a fost pana in 1970. Despartirea de Aikikai nu s-a intamplat decat dupa moartea lui O'Sensei. De asemenea, 1970 este si anul in care Sensei Tomiki s-a retras din viata de profesor. Avea 70 de ani. A primit al 8-lea Dan in Judo in 1971. In 1974, Sensei Tomiki a creat Asociatia Japoneza de Aikido pentru a sprijini cresterea viziunii sale asupra Aikido-ului, fiind acelasi an in care Koichi Tohei a rupt legaturile cu Aikikai.

Eu m-am nascut in 1970, in Canada. Nu am putut sa ma intalnesc cu O'Sensei; m-am nascut dupa moartea sa. De la unele persoane cu care am vorbit si care erau in Hombu Dojo dupa moartea lui O'Sensei am aflat ca exista o ingrijorare reala ca Aikido se va prabusi si ca va fi in pericol sa dispara. In schimb, arta noastra a cunoscut o crestere fenomenala. Numai dragostea si respectul pentru O'Sensei a fost suficient pentru a mentine aceste grupuri disparate impreuna. Aceasta dragoste pentru arta pe care o impartasim cu toii este destul pentru a mentine Aikido mai departe in toate directiile si variantele sale.

Nu sunt un elev din stilul Tomiki Aikido. Stanley Pranin a scris despre decizia lui Sensei Tomiki care l-a facut sa nu mai fie binevenit in Hombu Dojo din Tokyo. Atunci cand am intrebat despre Tomiki Aikido, Sensei-ul meu a oprit imediat conversatia si a refuzat sa comenteze sau sa ne lase pe noi sa comentam. Am pastrat intotdeauna o minte deschisa in cercetarile mele si cred ca exista merite tehnice in ceea ce Sensei Tomiki a predat. Nu ma refer la competii, desi stiu ca multi elevi sunt intr-o competitie pe saltea si cer un "uke mai putin cooperant". Viziunea de Kata din Judo pe care am vazut-o si in Kata din Shodokan Aikido nu este si viziunea pe care am adaugat-o practicii mele. Dar, respect ceea ce vad si citesc despre creatia lui Sensei Tomiki. Cred ca multi elevi ar dori, dar nu vom impaca diferentele. Multi elevi nu isi vor face timp pentru a invata in afara dojo-ului si liniei lor tehnice.

Arta noastra a devenit fracturata din punct de vedere politic, iar generatiile 3 si 4 de elevi si instructori au o posibilitate daca doresc sa se ridice deasupra politicii care decide ce tehnici sunt permise pentru a se numi "Aikido". Sper ca acest eseu va fi o baza de pornire pentru alte eseuri.

Aceasta este intreaga mea teza concentrata istoric: atunci cand noi in Aikikai decidem ca nu ne place o persoana, o aruncam afara cu toate invataturile ei si pretindem ca nu a existat si nu a avut nimic valoros care sa ne ofere. Atunci cand modificam si aruncam informatii, noi nu o facem din cazua filozofiei noastre de a exprima mai bine principii fizice. Judecam profesorul si invataturile ca fiind unul si acelasi lucru.

In timp ce refuzul de a reconcilia diferentele nu suna deloc a Aikido, cred ca nu exista suficiente intrebari referitoare la ceea ce am pierdut din informatiile tehnice din cauza incapatanarii noastre si a protocolului. Aceasta generatie nu are nici un motiv de a fi ranita emotional de predecesorii nostri si nci un motiv de a mentine acest conflict tacut. Eu voi continua sa imi mentin Sensei-ul in cel mai inalt respect, voi continua sa il respect pe Doshu si sper ca comentariile mele sa fie interpretate intr-un mod constructiv.



Articol publicat pe "Nobody's Home: An Outsider's History of Kenji Tomiki, the Founder of Shodokan Aikido "

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei John Hillson