More Links

Articole:pag 12

Interviu cu Aikido Shihan Shigenobu Okumura I

 
 

Sensei Shigenobu Okumura , din Aikido Tankyu #37
Amintindu-ne de raposatul Shihan Okumura Shigenobu

"Budo nu este doar miscarea corpului.
La sfarsit, este viziunea ta asupra vietii si mortii,
indiferent daca traiesti sau mori"
Shigenobu Okumura


Shigenobu Okumura a fost unul din elevii din perioada de dinainte de razboi a fondatorului aikido-ului Morihei Ueshiba, si care a ramas la Aikikai Hombu dupa razboi. S-a nascut in Hokkaido in anul 11 Taisho (1922) si a fost unul dintre instructorii seniori in cadrul Aikikai Hombu Dojo pana cand a murit, 12 august anul 19 Heisei (2008).

El a inceput sa practice Aikido in Manchukuo - Manciuria ocupata de japonezi- sub indrumarea lui Kenji Tomiki. In timp ce era student in cadrul Manshu Kenkoku Daigaku a fost recrutat in serviciul militar si mai tarziu repartiat in Japonia dupa ce a petrecut 3 ani ca prizoner de razboi in Siberia.

Imi amintesc ca l-am vazut la "All Japan Aikido Demonstration" unde a stat si a luat notite despre fiecare grup si despre participarile individuale. Ma intreb ce contineau acele notite si ce sa intamplat cu ele.

Aceasta este prima parte din cele 2 ale traducerii unui interviu cu Sensei Shigenobu Okumura care a fost publicat intr-o colectie de interviuri cu elevi ai fondatorului, interviuri publicate in japoneza in 2009 (Profiluri ale Fondatorului). Ele au aparut initial in ianuarie 2008 intr-un numar al Revistei Gekkan Hiden (Invataturile secrete lunare), o binecunoscuta revista de arte martiale in Japonia.




In fata Shinbuden Dojo la Kenkoku Daigaku in Manchukuo (Manciuria ocupata)
Kenji Tomiki si Morihei Ueshiba in centru, Hideo Ohba in randul din spate al 2-lea din stanga
Shigenobu Okumura in randul din spate - al doilea din dreapta


Intalnirea cu aikido in Manciuria

I: In primul rand as dori sa va intreb despre motivele de a incepe Aikido.

R: Prima data cand am inceput sa invat in mod oficial a fost in anul 15 Showa (1940) cand am intrat la universitate

I: Despre ce universitate vorbim ?

R: A fost Manshu Kenkoku Daigaku (Fundatia Nationala Universitara Manciuria cunoscuta si sub denumirea de "Kendai")

I: In Manciuria ?

R: Da. (rade). M-am nascut in Otaru, Hokkaido, dar atunci cand aveam 3 ani ne-am mutat in Dalian datorita profesiei tatalui meu si am locuit acolo, pe continent. In anul 18 Showa (1943) am absolvit provizoriu din cauza mobilizarii studentilor, si dupa razboi am petrecut 3 ani si 8 luni internat in Siberia inainte de a ma reintoarce in Japonia.

I: Acest lucru pare ceva din cartile de istorie, nici macar nu pot sa-mi imaginez... e socant.

R: Cred ca da. Presupun ca acum este greu de inteles acele vremuri. Manciuria a fost un loc ciudat cu japonezi si bienteles cu manciurieni, cu fosta nobilime care a fugit de revolutia ruseasca si acum conduceau brutarii. Kenkoku Daigaku, acolo unde am invatat aikido aveau si studenti rusi, si practicam impreuna cu ei. Prima data cand am vazut aikido a fost inainte de a intra la universitate.

I: Si cand a fost aceasta ?

R: Cand eram in scoala primara, mama mea era presedinta Asociatiei Femeilor , iar in acea perioada politia organiza un curs de auto-aparare pentru femei - Aikido. In acel timp preda Sensei Hoken Inoue, era numele pe care nepotul lui Morihei Ueshiba il folosea atunci, mai tarziu s-a numit Noriaki Inoue. Cu toate acestea, atunci parea ca si cum se jucau in zagi (suwari-waza) si nu era prea interesant pentru mintea unui copil. Din acest motiv am practicat doar Kendo si Sumo, deoarece daca castigi la unul din acestea, la festival vei primi un premiu. (rade)

I: De ce ati inceput Aikido la universitate?

R: Deoarece am crezut ca Aikido este in masura sa se descurce cu orice. De exemplu, instructorul de Judo era puternic in lupta cu mana goala, dar daca aveai o sabie nu mai era asa de bun, iar instructorul de Kendo nu era asa de bun la lupta cu mana goala. In Aikido atunci cand tii o sabie devine Kenjutsu, daca ai o baioneta devine Jukenjutsu, iar daca nu ai nimic atunci devine lupta corp-la-corp. De asta am crezut ca "aceasta cale este cea mai buna."

I: Cu cine te-ai antrenat la universitate ?

R: Cu sensei Morihei Ueshiba, O'Sensei.

I: Fondatorul preda direct la universitate ?

R: Asta a fost deoarece O'Sensei era consultant pe teme de bujutsu la Kendai. In acea perioada Kendai recruta cei mai buni oameni in Budo - in Kendo era Yasohachi Shimatani sau Jiro Asako, in Judo era Seizaburo Fukushima sau Katsu Manda. A fost cu adevarat un timp fericit.

I: Ce impresie ati avut atunci cand l-ati vazut pe Fondatorul Aikido-ului prima data ?

R: Prima data l-am vazut in anul in care am intrat la universitate, in anul 15 Showa (1940). Dar ce imi amintesc mai bine a fost demonstratia de la Shinbuden care a celebrat a 10-a aniversare a fondarii Manchukuo.

I: Am auzit ca "Ultimul Imparat", Imparatul Puyi l-a vazut demonstratia fondatorului si a fost profund impresionat.

R: Kendai a fost o universitate care era direct atasata Imparatului, nu era sub conducerea Minsterului Educatiei. Era controlata direct de catre Consiliul de Stat, asa ca Imparatul Puyi era deseori acolo.La acea demonstratie Hideo Ohba facea ukemi, dar era nervos si din aceasta cauza foarte rigid. Din acest motiv, atunci cand fondatorul i-a spus "Vin-o real!" el a luat vorbele sale ad literam si zburat cu capul inainte - mai tarziu atunci cand l-am intrebat pe Fondator despre asta se pare ca si el a fost la fel de surprins (rade). Am auzit ca dupa demonstratie, Fondatorul era pe cale sa se enerveze, dar instructorul de Naginata, Hideo Sonobe (un faimos instructor de Jikishinkage-ryu) i-a spus ca "demonstratia de azi a fost cea mai buna pe care am vazut-o" si el s-a linistit rapid. (rade)

I: Se invatat Aikido ca o activitate extra-scolara in cadrul universitatii ?

R: Nu, era o parte din programa Universitatii, cu un anumit numar de credite. La acel moment, O'Sensei era numit "Hanshu". Cred ca Aikido se numea "Aiki Bujutsu", apoi aproximativ in anu, 18 Showa (1943) s-a numit Aiki Budo iar dupa razboi "Aikido".

I: De ce a fost ales Aikido sa fie parte a programei Kendai ?

R: In acel timp era o discutie despre ce trebuie sa cuprinda programa: Karate sau Aikido. Am auzit ca Katsuhiko Kakei si Kiyoshi Hiraizumi de la Todai (Universitatea Tokyo) au vazut o demonstratie a lui O'Sensei la Hombu Dojo si s-au convins ca trebuie sa-l recruteze. La aceste evenimente a fost martor si Sensei Kisshomaru, care era inca student in acea perioada.


Kenpei Taijutsu Kyoiku Kitei - manual pentur Plitia Militara
din colectia lui Shigenobu Okumura, incepe cu Aikido si apoi se refera la un numar de arte

I: Si asa, intr-o mod fericit, a aparut Aikido in programa.

R: La inceput Rinjiro Shirata a fost propus sa predea, dar deoarece a primit o "Hartei Rosie" (un aviz de recrutare), Kenji Tomiki care era deja in Manciruia si preda la Daito Gakuin si la Kenpeitai (Corpul Politie Militare) a fost ales.

I: Cum era o lectie de Aikido atunci ?

R: Nu era un sistem. O'Sensei arata un procedeu si toti incercau sa imite forma.

I: Apoi a fost la fel, nu-i asa ? Deoarece era o universitate, nu se acorda o atentie mai mare la detalii ?

R: Ei bine, cerinta din partea studentilor era "Ne-ar placea sa ne amintim tehnicile lucrandu-le pe fiecare putin mai bine", dar O'Sensei spunea "Nu vi le mai amintiti - uitati-le". In aceste zile si eu spun acelasi lucru, dar atunci eram confuz, deoarece a fsot ceva complet diferit fata de oricare alta forma de educatie fizica. In orice caz, nu exista nici un nume pentru tehnici. (rade)

I: Nu existau nici macar nume precum "Shiho-nage" sau "Irimi-nage" ?

R: Imi amintesc astfel de lucruri dupa ce le-am auzit la Sempaii mei, dar acolo nu era o denumire oficiala a tehnicilor. Denumiri, precum "Muna-dori Ikkyo", pentru tehnici au fost decise dupa razboi. O persoana din Franta, Andre Nocquet, a devenit elev si era ingrijorat de ce se va intampla cand se va intoarce in tara sa fara nici o cale de a numi tehnicile, asa ca noi am spus "Hai sa luam o decizie oficial" si am creat denumirile. Sensei Kenji Tomiki care a fost Shihan, a avut unele dificultati. Fondatorul nu era intotdeauna prin preajma, trebuia sa predea doar din octombrie pana in noiembrie. Din acest motiv, Tomiki-san s-a gandit la o metoda de predare a aikido-ului - Aiki-taiso, sau educatie fizica. Rezultatul a fost o rascruce de drumuri dupa razboi...

I: Fondatorul s-a opus acestor fel de lucruri?

R: Da. El gandea asa: "Aiki este antrenamentul de a deveni una cu partenerul tau, asa ca nu are rost sa te antrenezi singur". Indiferent de punctul tau de vedere este dificil de judecat, nu-i asa? Eu ma opun de a transforma Aikido intr-un sport cu castigatori si pierzatori, dar cred ca ar fi un lucru bun sa avem forme singulare de practica precum in Taiji.

I: L-ati vazut pe Fodator antrenandu-se de unul singur ?

R: In ultimii sai ani el se antrena cu un baston, rotindu-l in jurul capului, o forma de Misogi. Cred ca acesta a fost antrenamentul individual a lui O'Sensei.

I: Acest lucru este pastrat in fotografii vechi , nu-i asa? Care a fost Aikido pe care Fondatorul l-a predat in perioada aia in Manciuria ?

R: La urma urmei, deoarece asa erau timpurile, accentul era pus pe lucruri care ar putea fi folosite imediat in lupta. Punctele forte din Aikido sunt tehnicile asupra incheieturilor si loviturile, atacuri in zona fetei. Deoarece Aikido avea astfel de lucruri a devenit parte din programa.


Sensei Shigenobu Okumura demonstrand Atemi

I: Ati fost invatati tehnici de lovire de catre insusi fondatorul ?

R: Da, o lovitura rapida la ochi, sau o lovitura la maxilar cu podul palmei.

I: Care erau punctele pe care Fondatorul le considera importante ?

R: "Fara conflict". Aikido intra folosind Irimi si solutioneaza lucrurile intr-o clipa, fara inclestari ca in Judo. Dace este Irimi-nage, atunci iti arunci partenerul, daca il lovesti cu podul palmei (in Irimi) atunci totul este terminat. "Fara stari conflictuale, tu tii viata lor in mainile tale" este o caracteristica speciala a Aikido-ului.




Articol publicat pe "Interview with Aikido Shihan Shigenobu Okumura, Part 1"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li