More Links

Articole:pag 13

Interviu cu Shihan Hiroshi Isoyama, II

 
 

Noua statuie a lui O-Sensei in Iwama,
si autobuzul in fata statiei Iwama

"Armonia nascuta in mijlocul inclestarii fortelor este una reala"

Sensei Hiroshi Isoyama s-a nascut in 1939 si a inceput antrenamentul cu Fondatorul Aikido-ului O'Sensei Morihei Ueshiba la varsta de 12 ani.

Sensei Isoyama impreuna cu Sensei Hiroshi Tada a format un comitet pentru construirea unei statui mari a Fondatorului in incinta Altarului Aiki, fiind dezvelita pe 8 noiembrie 2009. Materialele in plus au fost folosite in realizarea unui bust al fondatorului care a fost dezvelit pe 24 iulie 2012 la statia refacuta din Iwama.

Sensei Hiroshi Tada a inceput practicarea Aikido-ului la scurt timp dupa Sensei Isoyama.

Ceea ce cititi acum este partea a 2-a a unui interviu cu Sensei Hiroshi Isoyama, interviu care a aparut in februarie 2009 in Gekkan Hiden (invataturi secrete lunare), o bine-cunoscuta revista de arte martiale din Japonia.



Sensei Hiroshi Isoyama la Aiki Shrine
mai 2002, la intalinrea anuala Aiki Jinja Taisai

I: "Sa conectezi buricul la buric ?"

R: Insemna ca la sfarsit, manerul este in fata buricului tau, iar varful sabiei este indreptat spre buricul partenerului. Acest lucru dezvolta o potrivire puternica intre linia sabiei si centrul corpului. O'Sensei devenea foarte suparat daca noi incrucisam sabiile precum in filmele cu samurai ("chanbara")

I: Ca si cum v-ati lovi unul pe altul ?

R: Da, el spunea "Nu este acel tip de 'chanbara' Angajeaza-te folosind tot corpul, nu numai mainile". Atunci cand te obisnuiesti asa, te vei gasi in postura de a misca sabia sabia folosind doar mainile si fugind, dar acest lucru nu este bun - nu vei fi in stare sa executi un Irimi corect. Conectandu-te cu partenerul tau, folosind corpul si intrand, acesta este un Irimi real. Azi marea majoritate a oamenilor nu acorda deloc atentie la ceea ce fac, dar cred ca in trecut Irimi era destul de serios pentru a fi numit secret in Budo.

I: Dar despre rotirea in sus a sabiei ?

R: Este Kokyu. Ridicati in sus incheieturile dar sa nu le tineti drepte, tineti coatele lipite de corp si rotiti palmele spre interior pe masura ce le ridicati. Taiati in jos mai rapid. Astfel devine mana ca in Kokyu-ho, si cred ca aceasta se conecteaza cu orice. Cred ca O'Sensei a facut un pic de cercetare. De asemenea, o mare importanta a fost acordata la Shiho-nage. Daca ati fi executati tehnici de Irimi-nage de la inceput, el v-ar fi certat.

I: De ce ?

R: Cred ca facea asta din cauza ca Shiho-nage este format din elemente de baza. Exista Tenkan si Kuzushi (dezechilibrare) si se crede ca se realizeaza conditionarea corpului prin acest tip de antrenament. In ultimii ani lui O'Sensei ai placeau mai mult intrarile (Irimi) soft, dar in timpul nostru noi incepeam intai cu Shiho-nage.



Sensei Hiroshi Isoyama predand Aikido

Invataturile nespuse

I: De obicei cand vorbim despre Fondator, el are o imagine a unei persoana care nu preda, dar din ce spuneti dv. se pare ca el preda cu destula atentie.

R: El nu vorbea despre aceste lucruri oferindu-ne prea multe detalii, dar ne lua mainile si ne invata constiincios - aceasta experienta este o adevarata comoara.

I: Am auzit ca putea fi vorbaret...

R: Da, cateodata putea fi. Totusi, chiar daca vorbea despre Kojiki o facea ca Aikido sa poata fi inteles, nu era ca un discurs lung despre doctrina spirituala. Ei bine, oricum, prelegerile despre Kojiki erau foarte dificil de inteles. (rade)

I: In afara antrenamentului, erau alte lucruri pe care le-ati observat cat ati stat langa Fondator ?

R: El era foarte strict cand venea vorba despre timp. A fost o data o zi asa de ploioasa, ca nu puteai vedea la un metru in fata ta, si cand a venit ora de antrenament eram numai eu.M-am gandit "pamantul este alunecos azi, nu este nici o sansa ca O'Sensei sa vina". Profitand de aceasta sansa, am luat un Shinken (sabie reala) care era in Dojo in acel timp si am inceput sa o rotesc.

I: Cred ca era un adevarat spectacol ! (rade)

R: Chiar in timp ce faceam asta, inainte de a fi ora 7.00, ora de practica, usa s-a deschis larg iar O'Sensei a intrat. M-am panicat si am strigat "Imi pare rau !". (rade)

I: (rade) Am auzit ca Fondatorul isi lasa timp pentru a face antrenament inainte de a pleca in calatorie.

R: Cu toate acesteam de cate ori imi aduc amitne de asta, cred ca mai degraba decat a fi strict cand era vorba de timp, el era strict cu el insusi.

I: Strict cu el insusi ?

R: Indiferent de ce se intampla, sau de cum este vremea, sa fii tot timpul la practica, sa nu intarzii niciodata - asta este imposibil daca nu esti strict cu tine insuti. A trebuit sa parasesc Iwama pentru a merge sa lucrez in Hokkaido si acolo am predat Aikido la politia militara a US (kanpeitai). Intr-o zi a fost un viscol asa incat am crezut ca "Nu va aparea nimeni pe aceasta vreme" si nu am mers la antrenament. Mai tarziu am auzit ca toti au venit si m-au asteptat mult timp. A fost de neiertat. Atunci am simtit prezenta severa a Fondatorului. El nu a spus nimanui "Vin-o la timp" sau "Nu lipsi de la antrenament". Dar el a aratat asta in actiunile sale. Dupa asta, indiferent de ce se intampla, nu am mai intarziat si daca intervenea ceva urgent, am pastrat contactul. Mai mult decat ca Budoka, acest lucru este o importanta invatatura pentru viata unei fiinte umane.



Sensei Hiroshi Isoyama demonstrand Irimi nage

Armonie aparuta in mijlocul severitatii.

I: Am auzit ca ati predat si la Beretele Verzi din armata americana cand ati fost in Hokkaido...

R: Da, era in timpul razboiului din Vietnam, si am predat la Soldatii care au venit la Chitose pentru exercitii de antrenament.

I: Cred ca nu ati folosit metodele obisnuite de antrenament.

R: Ei au fost foarte agresive de la inceput. Au venit cu atitudinea unei natiuni victorioase si cand le spuneam sa ma apuce, nu am ascultau. Spuneau "Ce faci daca vin asa ?" Indiferent cat de sever era antrenamentul, acolo nu se antrenau in distrugerea oponentului. Totusi, ei nu erau in stare sa inteleaga asta. Spuneai "Daca faci asa atunci ei pot scapa".

I: A fost foarte dificil, nu-i asa ?

R: A fost greu. De asta m-am gandit "Daca fac asta cu jumatate de gura, atunci ei se vor uita la Aikido de sus" si m-am pregatit sa-mi imping limitele fara nici o mila.

I: Era ca un duel, nu-i asa ?

R: Ei bine, fiecare zi era ca o batalie -am inceput sa fiu obosit de asta si ma gandeam: "A, trebuie sa merg azi iar..." Dar cand ma gandesc azi la asta, a fost o buna experienta.

I: Care au fost punctele bune din aceasta experienta ?

R: Am spus ca era ca o batalie adevarata (shinken shobu), dar te aflai in calitate de profesor. Nu puteai sa ai acelasi nivel de imprudenta cu al partenerului tau. Chiar daca ceva te deranja sau aparea ceva neprevazut, trebuia sa te descurci fara sa lasi sa apara ceva pe fata ta. Am invatat cum sa misc intuitiv in timp ce exersam acest tip de control asupra mea. Binenteles ca este important sa te antrenzi cu parteneri care isi controleaza temperamentul, dar intuitia care se naste in momentul in care infrunti un partener care nu este asa, este o parte importanta din Budo.


Sensei Hiroshi Isoyama cu Ni-Dai Doshu Kisshomaru Ueshiba

I: Cu siguranta, trebuie sa fie adevarat.

R: Din acest motiv, atunci cand predau in strainatate incerc cat mai mult imi iau ca partener unul local. Oameni mari, mici, puternici, slabi. Acesta este cel mai bun mod de a-ti continua pregatirea.

I: Este shugyo, nu-i asa ?

R: Este un lucru pe care O'Sensei l-a spus si de care imi aduc bine aminte. Atunci cand un elev l-a intrebat "Sensei, Irimi-nage de azi este diferit de cel de ieri ?", el a raspuns "Idiotule, Aikido este o chestiune de progres constant". Cred ca acesta este adevarul. Pentru mine, atunci cand imi aduc aminte de antrenamentele cu O'Sensei din anii de liceu, nu imi aduc aminte decat de durere, iar tehnicile , indiferent daca erau cu sabia sau cu mana goala, erau foarte severe. Dupa ani, acest lucru s-a transformat intr-un fel de finete.

I: Cu alte cuvinte este similar cu transformarea din scrisul de tipar (kaisho) la cel semi-cursiv (Gyosho) ajungand la cel cursiv (Sosho). Nu este renumit Iwama Aikido pentru antrenamentul sau dur ?

R: In loc de "dur" as spune ca este dedicat elementelor de baza. Totusi, eu insumi nu am fost constient de transformarea aparuta - am ramas surprins cand alti oameni mi-au spus "Sensei Isoyama, ati devenit mai rotund"

I: Nu ati fost constient de aceasta ?

R: Deloc, dar ma intreb daca acesta este adevarul. Cand ma gandesc la asta, la inceput era timpul cand confundam puterea fizica cu puterea Kokyu. Cum au trecut anii, puterea a disparut si am inceput sa utilizez forta oponentului pentru a obtine acelasi lucru. Cu alte cuvinte, Irimi, Tenkan si Tai-sabaki au devenit naturale pentru mine. Gandindu-ma in acest fel, poate la o varsta este natural sa utilizezi mai putina forta si sa ajungi mai aproape de ideal.

I: Pe de alta parte, unii oameni isi propun idealul de "forta nu este necesara in Aikido" de la inceput.

R: Cred ca aceasta este o metoda. Totusi, facand asta fara o fundatie a bazelor nu va conduce la tehnici eficiente, si ca Budo, nu stiu daca aceasta metoda va duce la putere in situatii importante. Cel putin, atunci cand predau elevilor le spun "Faceti-o cu toata puterea. Apoi va veni un timp cand veti deveni mai putin constienti ca va utilizati forta fara sa o risipiti, dar pana atunci aruncati cu toata forta pusa in ea."

I: "Utilizati forta voastra fara sa o risipiti ?"

R: Daca nu reusiti sa va folositi forta, chiar si atunci cand puteti, o parte din voi va ramane nemultumita si nu va mai crede in Aikido. Cred ca asta se intampla din cauza ca sunteti obisnuiti sa faceti ceva cu toata puterea pe care o intelegeti, putere care nu este necesara.

I: Dar daca va ganditi la "Budo al Pacii", trebuie sa fie un loc in care sa va potriviti cu partenerul vostru, nu-i asa ?

R: Nu, dimpotriva, cred ca armonia nascuta in mijlocul ciocnirii fortelor este cea reala. Nu exista vreo parte a "armoniei" care este aparuta ca rezultat a cedarii si care sa nu fie falsa . Este important sa se continue asta cat timp sunteti tineri. Pe de alta parte, nu exista necesitatea de a face un lucru asa stupid cand aveti 60 sau 70 ! (rade)

I: Asta nu e valabil doar pt Aikido, este o lectie importanta, nu-i asa ?

R: Cred ca este posibil sa vii pentru a intelege facand ceva inutil. Cred ca nu e bine doar mimand aparentele exterioare.


Doua imagini, doua priviri

I: Sensei, v-ati gandit vreodata sa abandonati Aikido ?

R: Binenteles ! Am avut asemenea ganduri atunci cand am predat trupelor americane si predarea nu a fost asa cum mi-am imaginat. Am avut probleme mai ales cand predam la copii. Totusi, au existat multe momente pentru care le sunt recunoscator. Fiind invitat sa predau in strainatate, mi-am facut multi prieteni, am avut bune antrenamente si am baut un sake delicios. (rade) Toate astea datorita lui O'Sensei. Experienta aplicarii tehnicilor lui O'Sensei despre care am vorbit la inceput, si toate aceste experiente, sunt comori pe care le-am primit de la O'Sensei. Nu pot pastra aceste comori doar pentru mine. Din acest motiv, impartasirea experientelor de la O'Sensei chiar si unei persoane prin antrenament este plata mea.

I: Care este imaginea Fondatorului care va vine prima data in minte ?

R: Sunt 2. Una este cea a omului din interiorul Dojo-ului. Ascutita, cu ochi care judeca inima unei persoane. Cealalta este cea din exteriorul Dojo-ului, un om cu o privire blanda. Cu aceste 2 imagini am ramas conectat la perioada tineretii mele. Aceasta este comoara cea mai de pret a vietii mele.




Articol publicat pe "An interview with Aikido Shihan Hiroshi Isoyama, Part 2"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li