More Links

Articole:pag 13

Interviu cu Shihan Nobuyuki Watanabe, I

 
 

Sensei Nobuyuki Watanabe la a 44-a All Japan Aikido Demonstration

Nobuyuki Watanabe s-a nascut in prefectura Miyazaki pe 25 iulie anul 5 Showa. A inceput sa practice Aikido in 1952, pe cand avea 22 de ani si este un istructor senior la Aikikai Hombu dojo. Este renumit pentru controversata sa demonstratie de Aikido "fara atingere", pe care unii o indragesc iar altii o urasc, demonstratie prezentata in 2003 la a 44-a All Japan Aikido Demonstration.



Acest interviu a fost publicat intr-o colectie de interviuri cu elevi ai Fondatorului, publicate in japoneza ca Profilurile Fondatorului in 2009. A aparut initial in august 2007 intr-un numar al revistei japoneze de arte martiale Gekkan Hiden (Invataturile secrete lunare)

(tradus in engleza de Christopher Li)


Morihei Ueshiba O-Sensei in 1964
Yutaka Kurita, Kenji Shimizu, Mitsugi Saotome, Mitsunari Kanai,
Akira Tohei, Kisshomaru Ueshiba, Shuji Maruyama
si Nobuyuki Watanabe in partea dreapta departe

"Este deoarece iubesc faptul ca am fost capabil sa continui pe Calea Aiki"

I: Ce varsta aveati atunci cand v-ati inscris ca elev ?

R: M-am inscris oficial atunci cand am devenit Shodan, dar m-am antrenat inainte de asta ! Am inceput atunci cand un club de Aikido a fost format la Biroul Primului Ministru unde lucram. La acea vreme aveam 22 de ani.

I: Ati practicat Judo inainte de acel moment ?

R: Da, la inceput am practicat Sumo, apoi in cadrul Kyusei Chugaku (un sistem de dinainte de razboi pentru baieti de 12-17 ani in cadrul scolilor gimnaziale ) am inceput sa practic Judo. Era vreme de razboi asa ca a trebuit sa-mi intaresc corpul, si am practicat si Jukenjutsu (lupta cu baioneta). Eram destul de mare, asa ca eram utilizat intotdeauna pe post de tinta. (rade)

I: Trebuie sa fi fost greu! (rade) Ce s-a intamplat dupa razboi ?

R: Cred ca aveam 16 ani, in Miyazaki...

I: Erau multi Tokkotai (Fortele Speciale Aeriene, cunoscute drept Kamikaze) care isi aveau baza acolo...

R: Asa e. A fost aproape baza Kaiten ("Inapoi la cer", mai cunoscuta ca: "Turnul spre cer", "Schimbare lumii" - cu echipaj torpile si ambarcatiune de sinucidere, utlizate de Navele imperiale Japoneze), am trait cu memebrii Tokkotai de la varsta de 15 ani. De asta fumam tigarile cadou imperiale inca din acea perioada.. (rade). (tigarile imperiale, impodobite cu emblema imparatului - crizantema cu 16 petale- erau oferite pilotilor sinucigasi Tokkotai, care le fumau ca pe un dar oferit de Imparatul Hirohito inainte de a muri). Ma gandeam ca oricum voi muri. Ne scaldam in zgomotul mitralierelor. Am supravietuit, dar persoana din fata mea a fost aruncata in aer, asa ca este un miracol ca am ramas in viata, deoarece ceilalti au murit.

I: Dupa ce ati trecut prin aceste experiente, ce ati gandit atunci cand ati intalnit Aikido ?

R: Hmm, la inceput o cunostinta de-a mea m-a fortat sa merg (rade), deoarece pana atunci credeam ca "Judo este cel mai bun !" Asa eram motivat cand am mers la Hombu Dojo, iar cineva m-a chemat si m-a aruncat folosind Shiho-nage. M-am gandit "Ce a fost asta?". Din acel moment a fost foarte greu - trebuia sa fiu dimineata la munca si veneam de la antrenamentul de dimineata. Dupa ce lucram la birou de la 9 pana pe la pranz ma atrenam la clubul de aikido de la birou, apoi in fiecare seara mergeam sa ma antrenez la Hombu. Dupa o perioada, dupa antrenamentul de dimineata, am inceput sa merg la o cafea pentru a discuta cu Sensei Osawa (Kisaburo), apoi mergeam la antrenament la clubul de Aikido de la birou, apoi seara inapoi la Hombu.

I: Nu ati mai apucat sa lucrati deloc, nu-i asa ? (rade)

R: Ei bine, cumva s-au rezolvat lucrurile. Cred ca superiorul meu a cedat. In acea periaoda erau putini uchi-deshi, asa ca faceam ukemi la demonstratiile Fortelor de Auto-aparare, iar superiorul meu a spus "Facem parte din aceeasi administratie, mergi mai departe" (rade). Dar de fapt am lucrat, deoarece am primit promovari speciale de cateva ori - ma asiguram intotdeauna ca lucrez un numar corespunzator de zile. Totusi, a venit un timp cand seful meu a fost schimbat cu cineva care a cerut ca toti sa fie la biroul lor pe timpul orelor de program, asa ca am spus: "imi dau demisia". Nu m-am mai intors, nici macar o data, deoarece nu te poti uita inapoi in trecut.

I: Dar nu a fost greu sa traiti ?

R: Ei bine, am fost hranit de catre sotia mea (rade)

I: Deci chiar v-ati dat demisia.

R: Mi-a placut cu adevarat Aikido (rade). Dar nu am crezut vreodata ca va fi posibil sa traiesc din asta. Pur si simplu mi-a placut si cu cat ma antrenam mai mult incepeam sa vad mai mult. Am fost prins in aceasta profunzime.


Buricul este situat in centru

I: Va amintiti prima dv. impresie atunci cand l-ati intalnit pe Fondator prima data ?

R: M-am gandit "A, este un Samurai. Este diferit fata de alta persoana intalnita pana atunci. Chiar si aerul din jurul lui este diferit!"

I: Cine era uchi-deshi in acea perioada ?

R: sensei Tohei (Koichi), sensei Tada (Hiroshi), sensei Arikawa (Sadateru), sensei Tamura (Nobuyoshi) si sensei Kuroiwa (Yoshio). Asta deoarece eu am inceput tarziu.

I: Va amintiti prima dv impresie atunci cand ati prins prima data mana fondatorului ?

R: Ei bine, .. nu am putut sa o prind. (rade) Am fost absorbit intr-o proiectare. El intra si in momentul in care ochii nostri se intalneau, corpul meu era in miscare si ma arunca.

I: Precum pilitura de fier atrasa de catre magnet ?

R: Aceasta reactie este o reactie specifica Budo. Reactia se afla chiar in miscare. Oamenii din ziua de azi nu mai au aceasta sensibilitate. Fondatorul se uita brusc in ochii tai, iar oamenii isi incetineau reactiile, asa ca era o anumita tensiune iar noi trebuia tot timpul sa privim mainile si picioarele Fondatorului. El putea sa faca uz de energia celui care-l privea.

I: Acum este diferit ?

R: Este diferit. Atunci cand au inceput sa apara mai multi oameni, atmosfera a inceput gradat sa se schimbe. La inceput, Aikido era ceva care se practica de catre oameni care aveau deja o experienta in alt Budo si erau acolo pentru a-si imbunatati abilitatile. Atunci cand au inceput sa apara mai multi oameni fara nici o pregatire fizica, lucrurile s-au schimbat. Atunci cand spuneai "apuca-mi mana" erau oameni care intrebau "De ce te-as prinde de mana ?" (rade). Din acest motiv, in timpurile de dinainte ukemi nu era predat, toti il faceau intr-un mod natural.

I: Care dintre Sempai v-au influentat cel mai mult ?

R: Binenteles, sensei Osawa.



Sensei Kisaburo Osawa la All Japan Aikido Demonstration in 1979

I: Numele lui sensei Osawa a aparut de cateva ori in acesta serie de articole, ce fel de profesor a fost ?

R: El a fost precum un calugar Zen. (rade). Poate ai putea sa-l numesti calugar sef - in acea perioada el era cel care organiza Dojo-ul. Aikido predat de el era soft, dar puternic. El a predat la Kenpei Tai (Corpul Politiei Militare) in perioada razboiului asa ca de acolo vine severitatea in mijlocul bunatii lui. Am facut ukemi pentru el la o demosntratie in Hibiya Kokkaido, dar dupa demonstratie m-a luat cu el la Hombu dojo si am facut ukemi timp de o ora. "Ceea ce faci tu nu este ukemi. Ukemi nu este a fi aruncat" a spus el.

I: Ce a vrut sa spuna ?

R: S-a referit la faptul ca atunci cand cineva este aruncat nu insemna ca acela face ukemi. Zburand de acolo nu este ukemi. "Ukemi inseamna sa simti tehnica partenerului tau si sa simti atunci cand el incearca sa te arunce", a spus el.

I: Aceasta insemana ca ukemi reprezinta pregatirea pentru ati simti partenerul ?

R: Daca gandesti asa, asa e. A fi aruncat este acest tip de antrenament, de asta antrenamentul de Aikido este efectuat in felul asta. Nu e bine sa fii aruncat sau sa arunci precum un obiect, iar a fi pro-activ si sa te arunci singur nu functioneaza. Este un antrenament in a simti si detecta starea de spirit a partenerului tau la acel moment. Acum ne antrenam in a arunca si in a fi aruncat. Ambele situatii trebuie lucrate bazandu-ne pe senzitivitate, dar ei doar taie si arunca. Nu am inteles asta atunci. Di acest motiv am fost aruncat timp de o ora si in acelasi timp certat "Nu e bine! Nu e bine!" - dar la sfarsit am spus "OK!". Din acel moment nu am mai fost certat. A reprezentat o experienta valoroasa.

I: A fost un profesor interesant, nu-i asa?

R: Da, a fost. Nu era doar practica fizica, a fost antrenament in a vedea lucruri. De exemplu, atunci cand mergeam impreuna sa bem o cafea el merge la un client si spunea "Ce crezi, cine e mai puternic ? tu sau eu ?" Atunci cand ei intrebau "Ce?" si erau confuzi el spunea "Nu e bine decat daca ai inteles imediat. Antreneazate pana cand vei intelege instant!" (rade). Sau putea spune "Daca crezi ca eu sunt mai puternic decat tine atunci mai incearca o data !" (rade)

I: Cu sigurnata pare ca un Mondo Zen (dialog de intrebari si raspunsuri). Ce cuvinte spuse de Fondator v-au ramas intiparite ?

R: Cel mai mult vorbea despre Zei. Ce imi aduc eu aminte cel mai des era "Este buricul!" Dar nu am inteles din prima, au fost multe lucruri pe care le-am inteles numai dupa ce am studiat mult. Buricul este in centru atunci cand mergi sau stai. Buricul este istorie, te conecteaza cu parintii si cu stramosii tai.

I: De multe ori folositi expresia "Miscati-va ca o minge in jurul buricului vostru" atunci cand explicati ceva. si "Indreptati-va umerii si respirati cu fermitate"

R: Asa este. Deoarece daca cineva isi ridica usor umerii atunci umerii se pot misca usor. Deoarece daca cineva respira cu fermitate atunci poate sta ferm. Daca va ganditi la a sta normal, atunci stati ca un bat pe o suprafata. Daca va ganditi la buric, este linia pelvisului. tot ce este deasupar buricului se intinde in sus, ce este mai jos se intinde in jos. Aceasta este modalitatea normala de a sta. De aceea putem merge in forma de "X".

I: Vreti sa spuneti sa stati intr-un mod activ nu ca un obiect care a fost pus intr-un loc.

R: Asa e. Atunci va puteti misca deoarece spatele este plin cu aer. Daca nu e asa, atunci genunchii vostri nu se vor misca. Locul unde stati este "Podul Plutitor al Cerului" si cred ca acest loc este unul viu. Din acest motiv este important sa deveniti ca o minge si sa stati ferm.

I: Fondatorul vorbea deseori despre lucruri legate de Kojiki.

R: Asa este. Odata a adus o diagrama a corpului uman si a inceput sa explice avand Kojiki intr-o mana si spunea lucruri precum "Naohi (mintea corecta) este aici" in timp ce arata muschii si oasele - a explicat asta foarte clar. Totusi, la acel moment ma intrebam "Ce este aceasta?" A fost doar un moment asa ca nu imi aduc aminte foarte multe detalii.

I: Poate pentru Fondator structura corpului uman si cea la Kojiki erau la fel ?

R: Mai degraba imi amintesc Kiai-ul sau decat vorbele sale.

I: Kiai-ul sau ?

R: Mi-l amintesc bine. Nu era un "Ei!" normal, prima data era un aport de aer precum intinderea unui arc, apoi urma un sunet precum “Iei-ei!” care se simtea ca o tragere la tine. Vocea sa nu era o linie dreapta, era ca o voce in spirala. Abdomenul lui se rotea si emitea vocea sa. Imi amintesc asta foarte bine.




Articol publicat pe "Interview with Aikido Shihan Nobuyuki Watanabe, Part 1"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li