More Links

Articole:pag 16

Invatarea este doar inceputul

 
 

Zilele trecute am citit pe internet un articol interesant. Are legatura cu invatarea prin practica si de ce este important sa continuati practica chiar si dupa ce ati "invatat" ceea ce doreati. Autorul citeaza studii care implicau manipularea unui brat de robot si aplica concluziile la performanta din muzica si in jocul de tenis, dar la fel de bine se putea discuta si implicatiile in practicarea aikido-ului.

Nu este o mare surpriza sa aud ca atunci cand incercam ceva nou, eforturile noastre initiale, de obicei sunt ciudate si pline de ezitari si greseli (va aduceti aminte primele incercari de a face Katatetori Ikkyo?). Pe masura ce repetam acele lucruri, devine mai putin ciudat, netezim ezitarile si corectam greselile. Eventual, sarcina care era dificila si ciudata devine familiara si usoara. In loc de o miscare sacadata, sio abia controlata coborare spre saltea, tenkan devine o miscare descendenta, gratioasa, in jurul unui centru stabil. Simtim ca am invatat: "Ok, acum stiu asta Ce urmeaza ?"

Cercetarea articolului in discutie sugereaza ca odata ce ati invatat acea sarcina, abia atunci incepe adevarata invatare. Atunci cand invatam o miscare noua, creierul nostru incepe sa deseneze o cale neuronala - articolul o numeste "harta senzitiva" - pentru a ne ajuta sa o executam putin mai bine si mai eficient, pe masura ce repetam iar si iar. Cu cat practicam mai mult acea miscare, creierul actualizeaza acea harta si noi ne miscam mai eficient. Tehnica necesita din ce in ce mai putin efort. In cele din urma atingeti punctul unde efortul vostru fizic este la fel de eficient precum executarea unei tehnici "fara efort".

Aici urmeaza partea interesanta a articolului: cercetatorii au observat ca si atunci cand a fost atinsa eficienta fizica maxima, energia utilizata in creier continua sa scada. Aparent, creierul nu este satisfacut cu doar eficienta metabolica: de asemenea face procesele neuronale din ce in ce mai eficiente dupa ce abilitatile motrice au fost satisfacute. Si daca creierul vostru cheltuie o energie mai mica pentru a face ceva, inseamna ca ramane mai multa pentru a face altceva: calcule fulger ale vitezei si unghiului unui yokomenuchi, sau sa fiti constienti de pozitia fiecaruia in timpul unui jiyu-waza.

De aceea nu este suficient sa invatati exercitiile si tehnica: trebuie sa le invatam iar si iar. Sa continuam sa practicam iar si iar, chiar daca credeti ca stiti miscarea destul de bine si nu e nevoie sa mai treceti prin ea. Acordati atentie la ceea ce faceti, chiar daca ati facut-o de o mie de ori inainte. Paragraful final al articolului rezuma frumos:

"Mesajul acestui studiu este ca pentru a fi capabili sa realizati ceva cu putin efort, continuati-va practica a ceea ce ati invatat. Am aratat aici care sunt avantajele unei practicari continue chiar si fara o schimbare vizibila in performanta"

Cu alte cuvinte: Deveniti din ce in ce mai bun, chiar daca nu puteti spune ca va imbunatatiti - un gand pe care trebuie sa-l pastrati in timpul orelor lungi de practica.




Articol scris de Dave Lehnert, 3rd Kyu, publicat pe "Aikido of Nebraska Blog :Learning’s Just the Beginning"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Todd Roberts ( "Aikido of Nebraska LLC Dojo" )