More Links

Articole:pag 17

Practica solitara si in pereche in antrenamentul de Aikido

 
 

Exista avantaje si dezavantaje specifice in antrenamentul solitar si in pereche. Un repros care este des intalnit in cadrul artelor martiale interne chinezesti este acela ca practica este aproape exclusiv orientata spre practica solitara. Acest tip de antrenament, in mod frecvent, produce oameni care nu au corpurile pregatite sa reactioneze la un atac in felul on care se misca in practica solitara. Un repros care este intalnit deseori in Aikido (exista o disputa daca aceasta arta ar trebui considerata o arta martiala interna japoneza) este acela ca practica este aproape (nu in totalitate) efectuata in pereche. Acest tip de antrenament duce frecvent la un corp care reactioneaza la un atac miscandu-se intr-o forma care este in mod esential lipsita de puterea interna sau conexiune. Ambele critici sunt legitime. Practicantii de nivel inalt din aceste arte se antreneaza semnificativ de mult in ambele forme: cea solitara si cea in pereche. Poate, doar poate ei stiu ceva.

Avem nevoie de practica solitara. Pur si simplu nu lucram suficent de mult in aceasta zona. La spun in mod constant elevilor mei sa gaseasca un aspect mic in practica solitara pe care sa se concentreze pe parcursul unei zile. Acesta poate fi testat pe "campul de testare" in aceeasi seara la antrenament. Antrenamentul solitar este necesar pentru a incepe sa experimentam un corp care este conectat intern. Avem nevoie sa stim cum sa ne miscam in timp ce mentinem conectarea. Trebuie sa invatam cum aceasta structura a corpului poate neutraliza o forta care apare si sa emita o putere substantiala. Aceasta este o munca dificila. In mod normal nu ne miscam in aceasta maniera. Corpurile noastre sunt facute sa ne miscam asa, dar asta nu inseamna ca noi ne vom miscam in mod natural asa. Acest tip de miscare este cel mai eficient si efectiv mod, dar este nevoie de foarte mult timp pentru a pregati simturile noastre receptive pentru maniera in care vom rectiona la forta, felul in care muschii nostri lucreaza si ce grupe de muschi vom utiliza pentru o sarcina particulara. Modul in care abordam acest tip de antrenament trabuie sa fie lent si constant. Vom descoperi asta atunci cand vedem un mic aspect functionand corespunzator si devenim constienti de seria de probleme din corpurile noastre, probleme pe care acum trebuie sa le abordam. Este important sa avem o atitudine POZITIVA in antrenament si sa nu ne descurajam. Devenind constienti de probleme reprezinta primul pas in gasirea solutiilor. Adevarata bucurie consta in gasirea capacitatii de a face schimbari pozitive in viata ta de zi cu zi ! Imbratisati aceasta realitate si bucurati-va de cale, indiferent de cat de abrupta, stancoasa sau dificila ar putea fi uneori.

Practica in pereche este "testul de aciditate" pentru practica voastra solitara. Este remarcabil sa vezi ce usor este pentru corpul tau sa reactioneze in alte moduri decat doriti voi... Importanta unui bun partener de antrenament care sa stie cum sa va incurajeze in progresul vostru poate sa nu fie inteleasa niciodata si niciodata apreciata. Trebuie sa practicam la un nivel de viteza si intensitate care sa ne tina pe pragul dintre succes si esec. Asta inseamna ca o forta lenta si prosteasca de atac este necesara pentru a permite corpurilor noastre sa treaca de la practica solitara la miscari efectuate in timp ce experimentati o forta de atac. Nage pare sa vrea intotdeauna sa accelereze si recurge la tipuri de miscari non-interne, in timp ce uke actioneaza ori prea "prost" ori prea "inteligent". Trebuie sa fim extrem de sinceri cu noi si sa ne putem opri atunci cand nu facem ceva in felul in care ar trebui sa-l facem. Le cer frecvent elevilor mei sa NU loveasca butonul de "reset" si sa inghete in timp ce esueaza astfel incat, persoana sa poata castiga constientizarea a ceea ce face gresit si de ce. Aceasta da posibilitatea persoanei sa corecteze problema in mijlocul ei. Copierea miscarii uitandu-te cu atentie cum este facuta de altcineva este de asemenea un lucru bun !

Nu cred ca este vreo regula de "aur" pentru cantitatea de timp petrecuta in practica solitara fata de practica in pereche. Cred ca formula trebuie sa se schimbe pe baza a ceea ce lucram noi insisi. Cred ca majoritatea pracantilor de aikido nu petrec suficient de mult timp in practica solitara pentru a beneficia de practica in pereche la adevarata ei valoare. In timp ce scriu acum, lucrez la postura si conectivitate. Tot timpul exista oportunitati de a va ascunde practica solitara in viata de zi cu zi. Cred ca majoritatea practicantilor trateaza practica in pereche ca o oportunitate de a-si lucra tehnica si nu doresc nimic altceva de la uke decat ca pur si simplu sa-i atace. Ce risipa de oportunitati. Practica in pereche se refera la fel de mult la antrenamentul de conectare interpersonal care este vital, cat si la tehnica (care ar trebui sa reflecte asta !). Daca oamenii nu realizeaza asta, atunci lasati-ma sa va spun un "secret": un conflict este o relatie interpersonale. Cu cat il gestionati mai bine (folosind waza sau nu), cu atat mai bine ajungi.

Folositi-va timpul de instruire in mod intelept !




Articol publicat pe "Paired and solo practice in Aikido training" tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Marc Abrams