More Links

Articole:pag 18

Omote si Ura regandite: 5. Yoshinkan Aikido si Variatiile 1, 2, 3...

 
 

Aceasta este o reconstruire continua a unui articol popular pe care l-am scris cu ani in urma cu privire la utilizarea in Aikikai a termenilor de Omote si Ura, dintr-o perspectiva istorica si politica. Pe masura ce studiam am inceput sa respect mai mult diferitele scoli.

Gozo Shioda a inceput sa se antreneze cu Morihei Ueshiba in 1932, un an dupa Incidentul Manciurian. Kenji Tomiki era elevul lui Morihei de aproape 6 ani si va pleca sa deschida o scoala in China ocupata abia peste 4 ani. Morihei Ueshiba a continuat sa fie practicant Daito Ryu pana in 1937. Inainte de asta, tatal lui Shioda a fost instructor de Kendo si Judo iar Gozo Shioda a studiat si el aceste arte.

Dupa ce Shioda si-a terminat serviciul militar din perioada razboiului, in 1946 a revenit in Japonia si a petrecut luni cautandu-si familia in Kyushu. A revenit pentru a studia cu Ueshiba in Iwama pentru o luna, dar a trebuit sa-si castige existenta in Japonia de dupa razboi. A inceput sa predea Aikido in 1950 si a lucrat pentru o companie de transport maritim in Yokohama. In 1954, a castigat premiul pentru "Cea Mai Remarcabila Demonstratie" la Competitia "All Japan Kobudo". In acel moment a fost capabil sa profite de oportunitate pentru a obtine sponsorizari pentru a-si deschide un dojo si in 1955 a fondat stilul Yoshinkan Aikido. A adoptat numele dojo-ului tatalui sau pentru a-si numi propria scoala. Doi ani mai tarziu a dezvoltat un curs intensiv pentru departamentul politiei metropolitane din Tokyo, Senshusei.

De la un tanar din timpul razboiului, la o firma de securitate de dupa razboi; sensei Shioda are o vedere asupra Aikido-ului care nu rezoneaza cu a multor practicanti aikikai din occident. Din Wikipedia: Shioda vede Aikido ca fiind " budo, nu un sport. Chiar daca iti invingi oponenetul sau el te invinge pe tine, nu poti sa te plangi ca el nu urmeaza regulile. Trebuie sa-ti depasesti adversarul intr-un mod adecvat fiecarei situatii."

Folosind toata mandria masculina descrisa in Pijamalele albe nervoase (scrisa de un britanic care a participat la un curs Senshusei lung de un an) si accentul pus pe eficacitatea in lupta, Shioda a realizat ceva ce putini alti profesori de Aikido au realizat - a mers pe calea sa SI a ramas in relatii bune cu familia Ueshiba. El a continuat sa acorde credit catre Daito Ryu si sensei Takeda ca surse primare pentru tehnicile din Aikido si a devenit faimos ca profesor in adevaratul sens al cuvantului. Capabil sa ofere demostratii uluitoare si sa demonstreze abilitati incredibile, el nu a pretins ca ar avea puteri magice sau cresteri spirituale avansate. A declarat in mod deschis ca toate abilitatile sale au fost atinse printr-o munca asidua si dedicata.

Autoritate de necontestat in Aikido dar ca si artist martial, dezvoltarea asociatiei sale a fost prietenoasa si nu a fost asociata cu rautatea competitiva in care au cazul alte organizatii. In acest sens el a reusit sa realizeze ceea ce alte organizatii "mai armonioase" nu au reusit. Cu toate acestea, sistemul sau nu a fost dezvoltat pentru a fi totul pentru toti oamenii, sau ca o cale spirituala.

Limbajul din Yoshinkan este diferit de cel utilizat in Daito Ryu. Ikkajo nu mai reprezinta un set de 30 de tehnici, ci se refera doar la una singura. De asemenea, in timp ce kata din Daito Ryu aparent, se refera la atac si raspuns (ex. Karaminage se refera la o tehnica pe care am invatat-o sub numele de Mune Dori Menuchi Jujigarame, rolurile lui Uke si Nage sunt determinate de numele din Daito Ryu), Shioda a numit tehnicile intr-un mod mai familiar oamenilor din Aikikai - atac, apoi raspuns, apoi variatia, de exemplu: Shomenuchi Ikkajo Osae Ichi.

Nu am vazut nicaieri ca Shioda sa se refere la Omote si Ura. El a utilizat Ichi si Ni (1 si 2) pentru variatii. Numind variatiile "1" si "2" este o abordare simpla, dar lasa cale deschisa pentru alte variatii. Sau, mai putine. Am inceput sa fac putina cercetare la USAF care a adaugat la programa de examinare Jujinage Omote si Ura, Kotegaeshi Omote si Ura, Tenchinage Omote si Ura, si Kaitenage Omote si Ura. Stiind ca exista mai multe variatii la unele tehnici, nu pot sa spun care varianta este numita Omote sau Ura, si nici nu pot vedea de ce. Am gasit scoli precum Yoshinkan care nu insista ca exista Varianta 1 sau Varianta 2 pentru fiecare tehnica. Unele sunt de la 1 la 5, altele au doar o singura varianta.

Acest lucru este in conformitate cu vechea generatie de profesori non-Yoshinkan precum Shirata Rinjiro care are 3 categorii de Iriminage (in plus fata de Omote si Ura) si 5 tipuri de Shihonage (incluzand Omote si Ura). Vad profesori Aikikai care sunt constienti de diferitele miscari, dar nici ei nu dau nume variatiilor, sau variantelor in cauza prin atribuirea in mod arbitrar in una sau doua categorii. Unii le asociaza cu profesorul, "Azi vom face in felul lui Bill". In timp ce Ikkajo (1) si (2) poarta o asemanare cu Ikkyo Omote si Ura, acest lucru nu este adevarat pentru toate tehnicile. Aikikai nu are o cale de a comunica aceste variatii suplimentare, sau un mod de clasificare de care sa am eu cunostinta. Deci, 1, 2, 3.. nu numai ca este mai specific dar se preteaza la un numar de variante mai mare decat numai Omote si Ura.

Nu exista o definitie particulara pentru variantele 1 si 2 in Yoshinkan. Raspunsul nu este neaparat liniar pentru varianta 1 , sau neaparat cu rotire pentru varianta 2. Diversele variante nu sunt destinate sa se reflecte reciproc.

Diferenta definitorie pare sa fie felul in care Uke ataca. In timp ce Katate Dori Ai Hamni este un atac specific Aikikai, sistemul Yoshinkan va divide atacul dupa cum Uke (Tori) impinge, trage, deschide, inchide, ramane rigid intr-un loc, ridica, coboara, etc. Aceasta abordare de antrenament devine una centrata pe Uke - pe parcursul antrenamentelor, elevul este invatat sa raspunda la atacuri foarte specifice de la Uke. Uke ajuta un reflex foarte clar.




Articol publicat pe "Nobody's Home:Yoshinkan Aikido and Variation 1, 2,3...Reconstructing Omote and Ura"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei John Hillson