More Links

Articole:pag 18

Omote si Ura regandite: 6. Limbajul si practica lui Koichi Tohei

 
 

Unul dintre cele mai lungi eseuri ale mele a fost dedicat explorarii si utilizarii termenilor "Omote" si "Ura" in istoria Aikido-ului. Acesti termeni sunt utilizati pentru a distinge intre cele doua versiuni de baza ale majoritatii tehnicilor din Aikikai si din alte organizatii. Se pare ca exista o cronologie bine definita.

Eseul a revenit la forma lui originala si am avut posibilitatea de a-l rescrie si extinde ideile de la articolul initial.

Limba ar trebui sa fie un instrument de comunicare intre profesori, elevi, si sistem. Ea ar trebui sa fie o baza pentru crestere. In schimb, in Aikido, pare a fi mai mult despre loialitatea fata de un anume profesor.


Koichi Tohei a fost instructorul sef al Aikikai Hombu din 1953 pana in 1974. A fost un scriitor prolific, un practicant si profesor remarcabil. A avut cea mai mare influenta in lumea Aikido-ului, mai ales din punctul de vedere al Americii de Nord. As prefera sa merg mai departe cu o discutie despre utilizarea Irimi si Tenkan si sa las asta asa cum e. Dar, metoda sa de predare inovativa si revolutionara este o mica parte din mostenirea sa in aceasta arta. Wikipedia are articole bune despre om si despre arta sa. Stanley Pranin are un foarte bun interviu pe blogul sau.

Atunci cand fac cercetari in Aikido, gasesc intotdeauna lucruri pe care nu le astept . De exemplu, Shodokan Aikido nu este singurul stil care are competii: Taigi este o forma de competitie in Ki Aikido, notata ca la patinaj artistic sau ca la inot sincron. Exista 30 de Taigi si se pare ca sunt ceva inspiratii din Kito Ryu, Shodokan Aikido, sau kata din Judo. Pentru exemplificare, aici este un link catre Taigi nr.1.

Abordarea lui Tohei pentru antrenament a fost complet diferita fata de sistemele anterioare, dar a fost foarte rigida. Tohei a folosit Irimi (intrare) si Tenkan (rotire) pentru a diferentia cele doua vesiuni de baza ale tehnicilor, iar aceasta terminologie este inca utilizata in Shin Shin Toitsu Aikido (Ki Society) si in majoritatea asociatiilor desprinse de aceasta, precum Wadokai Aikido sau Aikido Associations of America. Ikkyo Irimi si Tenkan sunt echivalente cu Ikkyo Omote si Ura, iar Shihonage Irimi si Tenkan sunt echivalente cu Shihonage Omote si Ura. Nu stiu cum ar numi Tohei vreuna din variatiile aditionale. Tehnici precum Jujinage Tenkan nu este Ura in conceptia mea. Este posibil sa faci Tenkan Ikkyo Omote in Aikikai.

Alte modificari in limbaj se pare ca dateaza din mandatul lui Tohei. In loc de numele care se refera la tehnicile din Daito Ryu (de ex.: Nikajo, Sankajo, Yonkajo) cu variatiile distinse prin varianta 1, 2, etc (Sensei Shioda) sau printr-o descriere literara rudimentara (Kote Mawashi, Kote Hineri, Tekubi Osae - Sensei Tomiki) numele devine mai familiar. Intra in uz Nikyo, Sankyo si Yonkyo, devenind principii. Irimi devine un concept in sine, se tin prelegeri si apar poeme despre el; la fel si despre Tenkan. Aceste modificari sunt continuate in Aikikai.

Mi s-a spus sa ma refer la Kokyunage in loc de Iriminage, Sokumen Iriminage devine Sayunage. Aceste schimbari par unice pe linia lui Tohei. Nu am adoptat aceste denumiri, si nici nu sunt utilizate in cadrul Aikikai.

In scrisoarea lui Tohei din 1974, scrisoare catre lumea Aikido unde el se rupe de Aikikai, el scrie ca "a pus jos Yoshinkan". El pare sa se considere intr-o competitie cu sensei Shioda. Shioda a utilizat nume derivate din Daito Ryu (ex. Ikkajo) in timp ce Tohei era instructor sef atunci cand noile denumiri (ex. Ikkyo) au inceput sa fie utilizate. Asta a dus la o separare mai clara a Aikido-ului de Daito Ryu, si a Aikikai de Yoshinkan. De asemenea s-a ignorat limbajul lui sensei Tomiki, si orice cuvant derivat din Judo (ex: a inceput sa fie utilizat Uke in locul lui Tori). Tohei insusi nu a fost niciodata un elev in Daito Ryu precum Shioda si Tomiki, iar Doshu Kisshomaru a inceput sa se antreneze in Aikido dupa ce Morihei Ueshiba s-a separat de Daito Ryu. Sub Tohei, Aikikai a devenit ceva separat, distinct si aparte.

Atunci cand m-am antrenat cu un grup desprins din Ki Society, mi s-a spus ca Irimi si Tenkan au fost doar un mod original de a spune Omote sau Ura. Nu e chiar adevarat. Tenkan si Irimi sunt termeni centrati pe Nage, descriu miscarea lui Nage. Precum in Aiki Taiso, miscarea nu este o bucatica din ceva mai mare impreuna cu un partener, ci mai degraba ceva facut separat. Nu este implicata nici o relatie. Este posibil sa se faca Irimi in fata sau in spate, sau Tenkan in fata sau in spate in timp ce te rotesti departe sau intorcandu-te la Uke. Este posibil sa faci Tenkan fara a fi cineva cu care sa lucrezi, dar nu este posibil sa faci Omote singur, dupa intelesul din Aikikai. Omote este definit in mod uzual ca fiind in fata si direct, Ura este in spate si rotit. O relatie este parte a definitie termenilor Omote si Ura. Totusi, Irimi si Tenkan au fost termeni folositi in Aikikai Hombu Dojo la scurt timp dupa moartea lui O'Sensei.

Tohei este rezultatul a mai multor profesori. Practicant de Judo in tinerete, in timpul adolescentei a studiat Zen si Misogi la Ichikukai Dojo , inainte de a-l intalni pe O'Sensei. Tohei a avut o tinerete marcata de boli, lucru care a condus a condus la studiile sale despre metodologiile de sanatate. A fost introdus la O'Sensei cand avea 19 ani , in 1940. A venit la 3 ani dupa ce Kisshomaru Ueshiba a inceput sa studieze cu tatal sau, la 8 ani dupa ce Shioda si-a inceput antrenamentul, si aproximativ la 4 ani dupa ce Kenji Tomiki s-a mutat in Manchuria. A fost inrolat in 1942, si a primit al 5-lea Dan de la O'Sensei dupa ce si-a inceput serviciul militar. A fost trimis in China din 1944 pana in 1946. Deja in acest punct O'Sensei s-a mutat la Iwama.

La sfarsitul anilor 1940, Tohei a devenit un adept al lui Tempu Nakamura . Sistemul de aikido a lui Koichi Tohei utilizeaza numele dat de Nakamura artei sale derivate din Yoga, Shin Shin Toitsu Do . Tohei si-a numit arta sa Shin Shin Toitsu Aikido. El insusi un practicant de arte martiale si fost ofiter de informatii japonez, Nakamura a dorit sa creeze si sa dezvolte o arta yoga care sa ajute practicantii sa-si dezvolte sanatatea fizica si psihica. Tohei pare ca s-a inspirat mai mult de la Nakamura, decat de la Morihei Ueshiba.

Datorita antrenamentelor sale din Judo, Zen, Misogi, si Yoga, precum si antrenamentelor militare, Tohei a facut rapid progrese. El a avut o viziune despre aikido ca fiind arta pe care poate sa o practice oricine si sa poata beneficia de ea. Acest lucru pare sa fie cauza departarii Aikidoului de orientarea martiala - si Tohei si Nakamura au avut un accent pus pe o practica a sanatatii si antecedente de boli personale grave. In timpurile de dupa razboi, acest a fost lucru a fost promovat ca o imagine ideala a Aikido-ului. In 1953 Tohei a incept sa calatoreasca in Hawaii si pe continentul american. A devenit un vorbitor de engleza si un faimos autor, incurajand crearea de numeroase dojo-uri in strainatate. In perioada februarie-octombrie 1953, Tohei a declarat ca a stabilit dojo-uri in fiecare din insulele Hawaii. In urmatorii 20 de ani va calatori in 18 state diferite.

In 1955, partial ca raspuns la succesul grupului Yoshinkan, Tohei a fost rugat sa-si asume attributiile de instructor sef la Hombu Aikikai. Tohei a supravegheat o perioada trista de tranzitie din istoria dojo-ului. Imediat dupa razboi, dojo principal era un loc unde toti profesorii ai organizatiilor existente acum obisnuiau sa vina si sa predea. In mandatul lui Tohei acest lucru s-a schimbat iar elevii vechi dedicati s-au trezit izolati, blocati sau fortati sa faca o alegere. Shioda si Tomiki sunt doua exemple de elevi avansati care au ales sa se distanteze/ au fost departati de Hombu in perioada in care Tohei era raspunzator.

A doua mostenire a lui Tohei se regaseste in munca sa. Liniile au fost trasate. Din comentariile lui Stanley Pranin din 1969, la cateva luni dupa moartea lui O'Sensei ( articolul intreg ) :

"... la acel moment a existat o divizune clara in dojo. Atunci cand sensei Tohei preda vinerea, era un grup diferit de oameni care apareau la dojo. In schimb, cei cativa care se antrenau in timpul saptamanii veneau la clasele lui Tohei. Erau deshi in dojo care erau considerati a fi sub indrumarea lui Doshu si cei care erau sub indrumarea lui Tohei. Toti stiau ca exista divergente puternice de opinii referitoare la metodele de predare si preliminariile pentru despartirea care s-a intamplat in 1974 erau deja stabilite...

Am fost chemat intr-o camera de la etajul al doilea, in luna august. Erau prezenti sensei Tohei, dl. Tamura si eu. Mi s-a spus clar ca eram considerat a fi elevul unui elev a lui Tohei si era considerat o gresala sa ma antrenez cu alti profesori pe parcursul sederii mele in Japonia. De asemenea, sensei Tohei a criticat metodele de predare ale fondatorului si mi s-a spus in termeni foarte clari sa-mi concentrez eforturile pe abordarea sa a ki-ului in aikido. Aveam 24 de ani si nu eram pregatit emotional pentru o astfel de confruntare. Total dezumflat, am parasit dojo-ul si ma intrebam serios cum as putea sa-mi continui pregatirea mea in aikido dupa ce am auzit astfel de cuvinte despre Fondator din partea celui mai inalt elev."

In timp ce Tohei a spus ca despartirea a fost din cauza viziunii sale despre Ki Aikido, Aikikai nu are nici o problema cu Ki-ul sau cu alt sisteme Aikido. Utilizarea de imagini, a imaginatiei cu o structura nu este nici macar un concept rar in alte arte martiale.

Dupa mine, aceasta povestire de la Stanley Pranin face aluzie la ceva mai extins. Stand intr-un birou la Hombu Dojo si vorbind deschis in acest fel despre Fondator si despre alti elevi ai Fondatorului care predau la Hombu Dojo si care erau colegi ai lui Tohei, reprosarea in mod fatis a unui vizitator participarea acestuia la cursurile tinute de catre altcineva in ACEEASI SCOALA, supravegherea si insistarea pe o diviziune nesanatoasa intre elevii din aceeasi scoala; aceste lucruri sunt de departe de neiertat. Cum ati reactiona daca ati auzi un coleg insultand deschis abilitatile voastre sau cele ale unui indragit superior ? Sau, a tatalui vostru ? Aceasta a fost cu cinci ani inainte de despartirea lui Tohei de Aikikai, iar O'Sensei era mort doar de cateva spatamani ! Nici una din exercitiile de pe linia lui Tohei nu reprezinta o problema mai mare decat asta pentru mine. Cum ar putea o organizatie sa mearga mai departe cu aceste probleme la conducere ?

Deseori Tohei este creditat cu crearea Aiki Taiso. Totusi, conform lui sensei Okimura, a fost dezvoltat de catre Morihei Ueshiba.Din aceasta cauza sensei Okimura a continuat sa utilizeze Aiki Taiso in dojo-ul sau in timp ce era afiliat la IAF si nu cu Shin Shin Toitsu Aikido. Exista cele Patru Principii pe care Tohei pretinde in mod special brevet de inventie, dar, idea de relaxare ("song") sau Un Punct (Dantien), "coboara ki-ul in Dantien/ coboara jos centrul de greutate" sunt utilizate in artele martiale interne chinezesti. Extinderea Ki-ului a fost unica doar pentru publicul alb de dupa razboi. Practica cu mana goala a Aiki Taiso duce la o asemanare cu unele practici Qigong. Aikido ca practica singulara a fost o idee noua.

Tohei a scris despre cum un practicant iluminat reprezinta mai putin decat un profesor iluminat care ar putea da iluminarea si altora. Imi aminatesc ca atunci cand am citit-o prima data m-am gandit ca Tohei se considera singur ca fiind mai bun decat O'Sensei Ueshiba. Aparent, el a spus - acest lucru este adevarat. Am auzit oameni care au spus ca ei l-au urmat pe Tohei din cauza ca "waza (tehnica) lui era cea mai buna ". Nu stiu cum se pot face comparatie cu alti profesori avand in vedere ca participarea la alte clase unde predau alti profesori de la Hombu era considerata o ofensa mare in ochii lui Tohei.

Propria mea experienta limitata cu unul din grupurile care urmeaza linia lui Tohei mi-a lasat un gust amar. Pot sa respect metoda si sa ma bucur de practica. Caracteristica definitorie a organizatiei este o sensibilizare dureroasa a situatiei care s-a petrecut atunci cand aveam 4 ani. Discutiile acide erau ceva comun, iar elevii erau incurajati sa fie ofensati la lucruri pe care ei nu au fost in viata ca sa le vada. Nu cred (sper sincer) ca asa sunt dojo-urile de la Ki Society, dar majoritatea oamenilor cu care am vorbit si care urmeaza linia lui Tohei prezinta o sensibilizare la acea parte a istoriei, pe cand marea parte a elevilor din Aikikai sunt veseli, nu cunosc si nu sunt deloc interesati de acea parte.

Koichi Tohei a cules ceea ce a semanat - dupa incurajarea elevilor sa uite de virtutea martiala a loialitatii asa cum a facut el, si cerandu-le sa ignore/se debaraseze de O'Sensei si de o intreaga generatie de sempai, propria lui organizatie noua a continuat sa se rupa dupa cum altii au plecat la randul lor departe de el. Din cei 17 elevi remarcabili mentionati in articolele wiki despre Tohei, 9 au plecat de langa el si au devenit independenti sau au revenit la Aikikai. La randul lor, unele din acele organizatii au propriile lor schisme interne.

Ultimatumul lui Tohei pentru elevii americani de a-l urma sau de a nu preda asa cum i-a invatat continua sa aiba efecte. Aikido a devenit o politica fracturata international sub privirea sa.

Crearea rapida si impratierea scolilor a insemnat ca multi oameni care au fost facuti profesori au avut parte de putina supraveghere si o scurta perioada de instruire in Aikido. Aceasta a condus la interpretari largi si diferite practici, la fel si modificari in tehnica. Multi practicanti de rang inalt din SUA au inceput initial cu Tohei. El a fost introducerea lor in Aikido, iar metodele sale au fost singurele metode pe care acei oameni le stiau atunci cand ultimatumul a fost anuntat. Fiind rugati sa uite acele metode, unii profesori nu aveau aproape nimic altceva pentru a atrage. Dupa moartea lui sensei Tohei, exercitii precum Ikkyo Undo si Funakogi Undo au revenit in programa de testare a USAF.




Articol publicat pe "Nobody's Home:The language and practices of Koichi Tohei: Reconstructing Omote and Ura"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei John Hillson