More Links

Articole:pag 18

Shugyo si uchi-deshi

 
 

Shugyo poate fi tradus prin "cale ascetica", un antrenament continuu de unificare a corpului cu mintea si spiritului. Implica un antrenament fizic precum efectuarea la nesfarsit a tehnicilor pe durata a 6 ore pe zi, 5-6 zile pe saptamana. Scopul acestui antrenament este depasirea limitelor fizice precum si intiparirea miscarilor fizice in corp. Antrenamentul mental include o practica de constientizare, sensibilizare si intuitie. Acesta include cum sa deschizi usa profesorului tau, cum sa-i aprinzi lumina sau sa servesti ceaiul la momentul potrivit intr-o sincronizare perfecta, cum sa ghicesti si sa actionezi inainte ca Sensei sa ceara sa faci ceva. Shugyo implica si antrenarea spritului: cum sa-l ajuti pe Sensei sa faca baie sau sa se imbrace. Shugyo cere ca profesorul sa fie servit intr-o totala supunere pentru a se elimina egoul, prin invatarea adevaratei smerenii si a puritatii. Ca uchideshi aceasta implicare totala reprezinta Shugyo.

Este foarte greu sa mergi pe aceasta cale fara a fi inconjurat de o atmosfera potrivita. Totusi, daca un elev doreste sa urmeze aceasta cale, nu are alta alternativa decat sa traiasca intr-un dojo traditional. In acest fel elevul poate experimenta daruirea totala necesara.

Shugyo implica un set de reguli care servesc ca un fel de ritual pentru pregatirea mintii. De exemplu, desteptarea dis de dimineata si efectuarea micilor obiceiuri din cadrul rutinei de zi cu zi trebuie facute ca si cum viata noastra ar depinde de asta. Uchi-deshi participa la ingrijirea dojo-ului, strangerea gunoiului sau servirea ceaiului ca si cum nu ar fi nimic mai important. De exemplu, depasirea temerilor se poate face prin concentrarea pe incercarea de alerga cat mai repede de fiecare data cand un instructor fioros doreste sa demonstreze o tehnica. Incetul cu incetul se invata cum sa se actioneze din ce in ce mai repede, ca si cum vietile ar depinde de asta.

Prin acest tip de antrenament, celor mai tineri uchi-deshi nu le era permis sa se odihneasca intre orele de antrenamente, trebuind sa stea in alerta si sa fie pregatiti sa raspunda la orice chemare, trebuind sa concureze cu alti 3-4 discipoli, si sa fie cel mai rapid pentru a-si insoti maestrul. Incetul cu incetul aceste mici si constante repetari pregatesc corpul, mintea si spiritul pentru o profunda calatorie personala.

Fara ca ei sa-si dea seama, tehnicile, sincronizarea, atitudinea - intreaga fiinta- vor fi influentate. In timp, uchi-deshi va deveni o persoana mai buna, una care este constienta de punctele sale slabe, mai curajoasa si mai cinstita.

In acest fel, shugyo este o cale universala si traditionala a unei dezvoltari personale printr-o experinta de la corp-la-corp si de la inima-la-inima. Este o cale minunata de a dezvolta spiritul uman printr-o implicare totala si prin slefuirea corpului, a mintii si a spiritului. In cele din urma, shugyo este o calatorie personala si spirituala prin care Aikido devine viata voastra.

Trebuie sa stim ca daca invatam si lucram doar aspectele tehnice ale acestei arte, atunci Aikido devine un sport, un set de exerctii fizice sau un dans - isi va pierde sufletul.

Ca uchi-deshi nu te plangi niciodata. Pastrezi tacerea si faci ceea ce ti s-a spus. Sa-ti exprimi parerea nici nu se pune problema. In zilele noastre aceste lucruri par ireale, dar daca vrei sa stapanesti o anumita cale, acest tip de antrenament este absolut necesar. Nu conteaza cat de bine cunosti formele prestabilite ale tehnicii, acest lucru singur nu face ceva sa fie o arta martiala. Acest lucru este mai evident in cazul Aikido. Pentru a stapani tehnicile Aiki, simplele inlantuiri intr-un antrenament de tip sport nu este suficient.

Pentru a stapani o arta martiala nimic nu este mai bun decat o cale de tip shugyo, o cale pe care sa-ti imparti viata cu maestrul tau intr-o ascultare absoluta. Si totusi nu veti castiga nimic doar prin simpla traire alaturi de el. Partea importanta este de a avea grija de toate nevoile lui, de a le simti inainte ca el sa ti le spuna. Intr-un final lupti pentru a fi capabil sa-i percepi intentiile.

Exista parti dificile. Daca observi ceva si apoi te gandesti la acel lucru, deja este prea tarziu. Nu poti sa te gandesti. Trebuie sa fii capabil sa discerni intr-o clipa care sunt starile maestrului. Aceasta este calea naturala, nu se refera la a gandi, ci la a simti. In acest fel se dezvolta abilitatea de a simti intentiile oponentului.

In zilele noastre aceste lucruri par ceva irational si nu multi ar avea o ascultare absoluta a maestrului si nici macar nu ar putea incepe sa gandeasca la posibilitatea de a avea grija de maestrul lor ca fiind parte a antrenamentului de Aikido.