More Links

Articole:pag 19

Interviu cu Aikido Shihan Hiroshi Kato - I

 
 

Hiroshi Kato Sensei (1935-2012)

Hiroshi Kato s-a nascut in Tokyo pe 24 martie 1935 si a intrat la Aikikai Hombu Dojo in 1954 la 18 ani.

In 1975 a format un grup de pactica la Suginami Ward Koenji Gymnasium, in apropierea casei sale iar in aprilie 1987 a infiintat Suginami Aikikai Dojo in Tokyo la Suginami Ward, ca un dojo afiliat Fundatiei Aikikai.

Aceasta este prima parte a unui interviu cu Hiroshi Kato care a aparut prima data in numarul din aprilie 2007 al binecunoscutei revistei de arte martiale Gekkan Hiden (Invataturile Secrete lunare) din Japonia.


Atunci cand l-am intalnit am avut o premonitie ca voi continua pentru tot restul vietii

I: Care a fost prima dumneavoastra impresie atunci cand l-ati intalnit pe Fondator ?

R: M-am gandit, "Exista cu adevarat astfel de oameni in lume ? Minunat !" Cumva m-am gandit "voi continua asta pentru tot restul vietii mele..." - si chiar si acum inca mai continui. (rade)

I: A fost asa de intens?

R: Ce facea el era incredibil, dar, de asemenea, si atmosfera era incredibila. Sa stiti si ca acest lcuru este important. Deoarece el era prima persoana de acest fel.

I: Cum era atmosfera din dojo atunci ?

R: Ei bine, era plin de oameni ciudati. (rade) Deoarece asa erau timpurile atunci, in primul rand oamenii se gandeau "vreau sa devin puternic". De fapt, mare parte din ei erau Yudansha in Karate, Judo sau Kendo, si erau deja puternici chiar inainte de a incepe. (rade) Desigur, antrenamentele erau severe.

I: Nu a fost dificil fara sa aveti o experienta speciala in Budo ?

R: Nu a fost greu. Era doar antrenament, nu era ca si cum ar veni sa lupte cu tine. Din fericire am avut multi cai putere. Asta e, daca nu aveai putere fizica nu puteai sa faci. (rade) Au existat cativa oameni care incercau sa aplice o secerare la picioare. (rade) Dar daca cineva face caderile in mod sincer in fiecare zi atunci va putea sa reactioneze atunci cand cineva merge dincolo de principiile din antrenament. Cand ma gandesc acum la asta se pare ca toti au fost putin violenti. (rade) Dar in cele din urma am fost capabil sa ma antrenez cu asa de multi oameni astfel incat corpul meu a fost capabil sa-si aminteasca acele lucruri.

I: Ati facut vreun antrenament pentru forta fizica ?

R: Nu in dojo, dar intotdeauna am facut astfel de lucruri acasa sau in alte locuri. Era o perioada in care erau foarte putine cluburi de sport, dar au existat intotdeauna sempaii care ridicau haltere. Ei bine, daca nu erau haltere atunci toti faceau ceva asemanator. Daca nu faceai, atunci nu erai capabil sa tii pasul la antrenamente.

I: Ce fel de lucruri faceati ?

R: Am facut o groaza de ukemi. Faceam cateva sute de mae-ukemi la dojo cand nu era nimeni pe acolo, mergeam in jurul dojo-ului de 10 ori in shiko, foarte multe lucruri de genul asta. In plus, balansam o barna sau lucram taieri cu un bokken. Faceam si lovituri de karate pe o makiwara facuta de mine. Nu am facut niciodata karate, dar daca nu faci astfel de lucruri atunci nu vei putea sa le aplici. In timp ce practici loviturile incepi sa intelege sentimentele unui adversar care vine sa te loveasca.

I: Cine a avut cea mai mare influenta asupra Aikido-ului dumneavoastra ?

R: O'sensei. Nu am alte imagini in afara de asta. In afara de asta, imi amintesc oarecum antrenamentele mele solitare si lucrurile pe care le-am practicat. Ma tem ca am uitat tot ce am fost invatat de catre sempaii mei. Desigur ca ei au avut o influenta asupra mea. Totusi, un lucru interesant despre Aikikai este acela ca ei nu te fortau sa "faci in felul asta". Dina cest motiv, sensibilitatea de a accepta lucruri bune in timp ce le separi de cele mai putin bune este necesara. Toti au caracteristici individuale. Din punctul de vedere a unui spectator sunt asa de diferite incat se poate intreba "ei chiar fac acelasi lucru? ".

I: Fiecare face Aikido cu un sentiment diferit ?

R: Asta pentru ca Aikido este ceva care se simte diferit la fiecare persoana in parte. Atunci, fiecare era foarte puternic. Inclusiv, eu. (rade) Cred ca de asta a fost asa de dificil pentru sensei Kisshomaru sa puna totul impreuna. Toti faceau doar ce le placea. (rade) Totusi, cred ca de asta Aikido a devenit asa de mare precum este. Daca era stabilit un cadru strict "acesta este Aikido" atunci sensul valorii sale ar fi devenit mult mai restrans. Cred ca exista o putere in a avea o diversitare de tipuri de persoane.


Sensei Hiroshi Kato demonstreaza tachi-dori
"Dupa detectarea miscarii este prea tarziu, chiar dupa sesizarea ki-ului este prea tarziu. Ideal ar fi sa te misti inainte de a simti ki-ul lor."

Necesitatea unui antrenament spiritual

I: Privind inapoi, vedeti multe schimbari in Aikido-ul dumneavoastra ?

R: A fost o schimbare mare dupa ce am trecut de 30 de ani, cand mi-am acidentat spatele. Am facut o greseala in metoda mea de antrenament.

I: Care a fost greseala ?

R: Utilizarea partii de jos a corpului. Pana atunci utilizam impulsul meu pentru a sari, si asta nu a fost bine. In cele din urma, m-am gandit ca (Aikido era) "nu o tehnica pentru conflict, pentru a infrange oamenii" si am schimbat. Totusi, dupa asta, am avut o perioada dificila. Deoarece nu am inteles ce sa fac...

I: A fost complet diferit de ceea ce faceati pana atunci ?

R: A fost diferit. Este vorba de schimbarea senzatiilor. Sunt cei care pot sa le schimbe instant si sunt persoane la care pot dura ani - mi-a luat ceva timp.

I: Pana atunci va miscati cu o forta exploziva ?

R: Asa e. Dar exista o smuncitura in acest tip de miscare. Daca se intampla ceva vei fi terminat. Nu se face nici o greseala.

I: Care a fost noul principiu, sau miscare, din acel moment ?

R: Utilizarea partii de jos a corpului nu este o greseala. Totusi, felul in care o utilizezi, echilibrul intre nemiscare si miscare, probleme referitoare la aspecte internte, si constiinta... La inceput miscarile mele erau mult mai rapide. Sa spunem ca era viteza fortelor fizice, nu muschi. O'Sensei mi-a spus deseori "nu este corpul, este mintea" Dar am fost prost si nu l-am ascultat. (rade)

I: Este dificil sa intelegi asta atunci cand corpul se misca, nu-i asa ?

R: Asa e, nu poti sa intelegi. Cand am devenit incapabil sa-mi misc corpul m-am gandit "A, deci asta este !" Nu este un principiu, este ceva in interiorul corpului care va fi inteles instinctiv. Daca nu apare natural in antrenamentul tau atunci poate aceasta smuncitura va fi creata in miscarile tale. Atunci cand exista o smuncitura va apare un ritm si daca se incearca sa se ia distanta, vor fi terminati. Deoarece acest tip de persoana va fi curand taiat. De asta se spune "incepe Aikido din vid". Atunci am inceput sa ma tot gandesc la lucruri precum "daca nu este miscarea corpului, cum poate cineva ajunge una cu oponentul ?" - acest lucru a avut efect opus, facandu-ma sa nu imi pot misca propriul corp, si am cazut cu adevarat intr-o criza.

I: O criza ?

R: Nu stiu cat timp am fost asa. Am stiut ca intr-o zi voi intelege si am continuat sa lucrez, indiferent daca oamenii radea de mine sau nu.

I: A fost dureros ?

R: Nu am simit intr-un mod particular ca ar fi fost dureros. Daca este ceva ce nu poti sa faci, atunci acest lucru pur si simplu nu poate fi ajutat. Deoarece sunt un om "obisnuit" (rade) Dar deoarece sunt o persoana care a pus timp pentru a construi ceva acum sunt momente in care pot spune "nu fa asa". Surprinzator, cei care au talent fac aceste lucruri in mod natural asa ca ei nu inteleg.

I: Ce ati facut pentru a va creste sensibilitatea la aspectele interne ?

R:Leganand bokkenul toata noaptea, am stat cu gura larg deschisa ca intr-o uluire, am mers pe jos pe munte... Am mers si 60 de km intr-o singura noapte.

I: De ce ati facut acest gen de lucruri ?

R: Pentru a uita de mine. Metoda japoneza pentru "gyo" (antrenament spiritual) este de a arunca departe tot ceea ce ai. Pentru a-ti unifica toate aspectele fizice este necesar sa practici unele aspecte ale "gyo".

I: De ce ati crezut ca asa este necesar ?

R: Nu am facut asta deoarece am decis sa o fac, am facut pentru ca nu mai era nimic altceva ce as fi putut sa fac. Daca cineva se gandeste "daca fac asta atunci vor aparea imbunatatiri", atunci acea persoana va esua intotdeauna. Totusi, in mijlocul noptilor cand balansam bokkenul eram adesea surprins de intuitii bruste. Daca cineva incearca intai sa se gandeasca la asta, pur si simplu nu merge.

I: Ce s-a schimbat ca urmare a acestor practici ?

R: Am devenit mai calm, chiar am devenit. Cred ca si tehnica mea s-a schimbat. De asemenea, tehnica mea s-a schimbat recent. Daca cineva nu se schimba pe masura ce inainteaza in varsta, va esua. Si cei care se gandesc ca sunt capabili sa o faca vor esua. Daca cineva crede ca nu poate sa o faca dar totusi este capabil sa inoveze, atunci este capabil sa se schimbe.

I: Care ar fi idealul dv. in Aikido ?

R: In cele din urma, naturaletea este numarul unul, cred ca incepe atunci cand cineva isi goleste mintea si corpul lui se misca natural.

I: Este imposibil sa atingeti acesta stare fara vreun fel de antrenament spiritual ("gyo") ?

R: Ei bine, puteti sa-l numiti antrenament spiritual, daca cineva balanseaza bokkenul atunci sa-l balanseze la intensitate maxima. Este necesar sa treceti prin el cu intensitate maxima. Chiar daca cineva lucreaza bokken, daca are senzatia incercarii de a legana puternic folosind bratele nu are nici un folos. Ca si toate celelalte, atunci cand cineva practica gandind "am inteles, mi-am dat seama" nu va functiona (rade) Eu insumi am repetat asta de multe ori.

I: Cand ati inceput sa va schimbati ?

R: In cele din urma nu e bine sa ne gadim la a invinge alte persoane, trebuie sa gandim " hai sa practicam intr-o maniera vesela". Gandirea cuiva la a invinge alte persoane se reflecta in postura lui. Este la fel ca in "Armonia trebuie sa fie pretuita" (Nota traducatorului: din Articolul 17 din Constitutia stabilita de printul Shotoku in secolul al 7-lea, unde el subliniaza importanta primara a armoniei in relatiile sociale)

I: Atunci cand vorbiti de armonie suna ca o teorie etica idealista, din punct de vedere tehnic reprezinta si un element necesar in aikido ?

R: Aceasta etica este necesara. Distanta dintre noi dispare, practicantul este capabil sa se miste, iar tehnica apare. Dar nu este usor. Asa cum presupuneti, este important sa nu te infurii atunci cand vine la tine. (rade)

I: Aceasta armonie este un lucru instant ?

R: Mai degraba am putea spune ca practicantii trebuie sa-si schimbe felul in care stau. La un moment, postura trebuie sa inveleasca oponentul. Este ceea ce O'Sensei a avut. Simt asta. Daca cineva isi suprima dorintele si pe ei insusi, atunci vor deveni liberi, nu-i asa ? Fara aceasta parte veti fi expediati intr-o lume a razboiului. Motivul pentru care nu exista competii in Aikido este acela ca "daca vrei sa-ti faci viata in asa fel incat astfel de lucruri sa nu fie necesare, poti". Poate ca daca acest lucru va continua sa se raspandeasca atunci lumea va cunoaste pacea.


Sensei Hiroshi Kato demonstreaza morote-dori

"Este responsabilitatea celor care au avut contact cu O'Sensei sa arate ca Aikido este un lucru minunat"

I: Asta cere un nivel inalt de constiinta de la cei care se antreneaza, nu-i asa ?

R: Cred ca da. Din acest motiv metodologia noastra este de a instrui intr-un singur fel, fiecare persoana sa faca ukemi pentru alta. Totusi, lucru cel mai infricosator in acest tip de antrenament este sa te lasi purtat de imaginatie. As dori ca fiecare sa fie cosntient ca noi face "ceva chiar mai strict decat concursurile".

Articol publicat pe "Interview with Aikido Shihan Hiroshi Kato - Part 1"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li