More Links

Articole:pag 19

Interviu cu Aikido Shihan Yoshio Kuroiwa - I

 
 

Boxerul Yoshio Kuriowa 1932-2010

Sensei Yoshio Kuroiwa a fost unul dintre cei mai originali si inovativi elevi din cadrul Aikikai Hombu Dojo in perioada de dupa razboi, deseori integrand miscarile din cunostintele sale extinse despre box in Aikido. Unul dintre cei mai puternici practicanti din perioada de dupa razboi din cadrul Aikikai Hombu dojo, reputatia sa a condus la prima incercare a lui Gozo Shioda de a-l recruta in Yonshinkan. Desi, in cele din urma a refuzat oferta lui Shioda, a refuzat si promovarile Aikikai dupa cele de-al 6-lea Dan si gradual s-a distantat de organizatia Aikikai din perioada de dupa Morihei Ueshiba.

A participat la prima editie a "Aikido Journal Friendship Demonstration" impreuna cu Kanshu Sunadomari, Mitsugi Saotome, Morihiro Saito, Shoji Nishio si Yasuo Kobayashi, si a publicat 2 articole in revista Aikido Journal: "Antrenamentul si Perceptia" si "Bunul Simt Cercetand Aikido" .

Daca sunteti interesat de sensei Kuroiwa, puteti citi articolul lui Ellis Amdur scris pe Aikiweb la moartea acestuia - "In memoria lui Yoshio Kuroiwa" Intr-un interviu separat Ellis vorbeste despre unele dintre amintirile sale cu sensei Kuroiwa:

Mi-a placut in mod special de sensei Kuroiwa Yoshio. El si-a inceput antrenamentul in 1954. Era elev de 6 luni la sensei Kato Hiroshi care i-a rupt mana la prima lectie. (rade). Sensei Kuroiwa mi-a spus ca mama lui sensei Kato l-a luat de urechi pana la casa sa pentru a-si cere scuze de la mama lui. Sensei Kuroiwa a fost un om interesant; dupa cel de-al doilea razboi mondial, lucrurile au revenit la normal si s-a apucat iar de box. Probabil ca a avut peste 200 de lupte fara categorii de greutate. Spre deosebire de multi colegi care au devenit Shihani la Hombu, el nu era din clasa de mijloc, a venit de la Asakusabashi, din centrul Tokyo. A fos tun copil tare si avea acel tip de furie pe care copii saraci il au uneori. Obisnuia sa mearga prin imprejurimi si sa se lupte cu liceeni bine facuti sau cu studenti, sa-i doboare si sa le fure ecusoanele scolare ca si trofeu. A inceput sa practice Aikido cand a realizat ca drumurile sale nu erau cele mai bune pentru siguranta sa, sperand ca sensei Ueshiba ar putea sa-l ajute, indreptandu-l. Specific pentru practica sa a fost faptul ca el lega toate tehnicile sale de box, nu de termenii de a lovi ci prin potrivirea tehnicilor de Aikido in contextul de croseu sau upercut, niciodata extinzandu-si bratele, totul fiind o spirala in forma cifrei 8. Pentru restul antrenamentelor mele de Aikido, el a devenit influenta mea principala.

Aceasta este prima parte a unui interviu in doua parti cu Yoshio Kuroiwa care a aparut intial in numarul din ianuarie 2006 al revistei Gekkan Hiden (Invataturile lunare secrete), o bine cunoscuta revista de arte martiale din Japonia. A fost publicat si intr-o colectie de interviuri cu elevi ai Fondatorului publicata in japoneza sub numele de "Profiluri ale Fondatorului" in 2009.


Sentimentul incitant al unui Pumn.

I: Initial ati fost boxer, pentru inceput, cum ati inceput sa boxati ?

R: Ei bine, nici unul dintre motivele mele nu era pur. (rade) In timpul celui de-al doilea an din liceu, trei pierde-vara m-au luat si dus pe o alee din Jimbo-cho. Asa cum m-am gandit "Uau, am dat de belea" tipul din fata mea s-a intors sa ma loveasca si ei mi-au luat banii. Am devenit furios si m-am gandit "Nu conteaza cum, trebuie sa le-o platesc inapoi !", asa ca am taiat o tsuba (garda) de Kendo si mi-am facut o pereche de boxuri de metal. Cand ma gandesc acum la asta ma intreb de ce am facut-o, totusi. (rade) Deci... am incput sa ma plimb prin zona in care mi-au fost lauti banii, si cam dupa trei zile aceeasi tipi au venit si mi-au spus "Tu, vin-o aici!" M-au dus pe acceasi alee ! M-am gandit "Aici trebuie sa fie !" si mergand mi-am strecurat mana in bunzunar si mi-am pus boxul. Atunci cand s-au intors i-am lovit, tipul din fata s-a clatinat si a cazut, iar ceilalti doi s-au panicat. Nu a fost nimic mai incitant decat sentimentul acelui pumn. (rade) Nu am putut uita acel sentiment, asa ca m-am inscris la o sala de box.

I: A fost incitant ? (rade)

R: Da, chiar si acum dupa 60 de ani, imi aduc aminte franturi. (rade)

I: Ati avut probleme dupa inscrierea de la sala de box ?

R: Desigur, odata ce ai invatat vei dori sa il utilizezi. (rade) Pe atunci erau vanzatori ambulanti aliniati pe ambele parti ale Ginza Dori, de la Kyobashi la Shinbashi Nana-chome. Erau multe categorii de oameni plimbandu-se pe acolo, studenti zburliti si altii. Atunci cand te uitati la acei oameni in fata, ei spuneau "La ce XXX te uiti ?" Cand se intampla asta imi strecuram mainile in niste manusi subtiri de piele si ii urmam.

I: Deci ii faceati acolo ? (rade)

R: Toti au cazut dintr-o singura lovitura. (rade)

I: Ea o lovitura de dreapta ?

R: Nu, era un croseu de stanga, scurt. Deoarece atunci cand e vorba de lupta este vorba de lupta de aproape. O lovitura scurta de pumn de la mana din fata era cea mai buna.

I: Sensei Oyama (Masatatsu) (Fondatorul Kyokushin Karate) a spus si el "Intr-o lupta e lovitura scurta de pumn", este acelasi lucru, nu-i asa ?

R: Asa e ? (rade) Am fost prost atunci, am colectat trofee de la fiecare pe care l-aminvins. Am colectionat o multime ! (rade)

Aikido este o combinatie intre Karate si Judo ?

I: Care a fost motivul pentru care ati pornit sa studiati Aikido ?

R: Nu a fost nici acesta unul nobil. Atunci cand am absolvit liceul merceam cu bicicleta cand o alta bicicleta cu atas care apartinea unui magazin cu stalpi de bambus a iesit pe partea mea si unul din stalpii de bambus a intrat in roata mea din fata. Datorita acestui lucru m-am rostogolit inainte. Privitorii s-au adunat imediat - ei au fost cei care au dat buzna afara, eu am fost partea vatamata, dar celalalta persoana a inteles gresit. S-a infoit la mine si m-a apucat de guler si mi-a spus "Unde te uiti idiotule ?" Cand mi-am ridicat mijlocul si l-am pocnit, a cazut jos, apoi a venit politita si m-a luat. (rade).

I: (Rade)

R: Din fericire, oamenii din jur au spus ca "a fost vina magazinului cu stalpi de bambus", deci intr-un fel s-a aranjat. Desigur, celalalt tip era plin de sange, asa ca in final a trebuit sa-i platesc cheltuielile medicale. Atunci m-am gandit "Trebuie sa gasesc o cale de a invinge adversarul fara sa-l lovesc" si cand am inceput sa ma gandesc la lucruri precum Judo am dat peste un articol dintr-un ziar care prezenta Aikido. In articol se spunea ca Aikido era o "combinatie intre Karate si Judo" si m-am gandit "asta e !". (rade)

I: (rade) Ce s-a intamplat cu boxul ?

R: In acel timp mi s-a deteriorat vederea, asa ca renuntasem deja la el. Pe atunci trebuia sa ai o recomandare pentru a incepe sa practici Aikido, dar reporterul de la Mainichi Housou care a fost responsabil de acel articol mi-a spus "du-te si foloseste numele meu" si atunci a fost prima data cand am fost sa vad. Ca o paranteza, pe atunci auzisem deja de Aikido. A fost un mic seminar de Aikido in Yomiuri Shimbun in anul 23 Showa (1948). Nu m-am putut decide daca sa merg sau nu pana in ziua seminarului, dar in final nu am mers. Nu am stiut ce este Aikido cu adevarat, credeam ca trebuie sa fie un fel de Kiai-jutsu. As fi inceput atunci. (rade)

I: Va amintiti prima data cand ati fost la dojo ?

R: Da. Am fost acolo dupa masa de pranz si nu era nimeni. Cand am strigat "Scuze..." o persoana a iesit strigand "Ce este ? " cu o voce infricosatoare. Cand am spus ca "as vrea sa devine elev", el m-a intrebat: "Stii ce este Aikido ?" Apoi, cand i-am spus ca este "o incrucisare intre Judo si Karate" a devenit suparat (rade). M-a pus in seiza intr-o parte a dojo-ului, unde isi atarnau Keiko-gi, si mi-a tinut un discurs de aproximativ o ora - "Aikido conecteaza Cerul si Pamantul...". Nu am inteles nimic - aceasta a fost sensei Sadateru Arikawa


La vechiul d Aikikai Hombu Dojo in 1959 din dreapta:
Morihei Ueshiba O-Sensei, Kisshomaru Ueshiba, Nobuyoshi Tamura,
Masamichi Noro, Yoshio Kuroiwa, Kazuo Chiba

Raspunsuri speciale la framantarile din Dojo

I: Cine era in dojo in acea perioada ?

R: Nu erau foarte multi oameni. Cei mai importanti erau Shigenobu Okumura, Koichi Tohei, Kisaburo Osawa, Sadateru Arikawa, Seigo Yamaguchi, Shoji Nishio, Hiroshi Kato si Nobuyoshi Tamura.

I: Erau ceva personalitati, nu-i asa ? Am auzit ca atunci v-ati rafinat multe tehnici in acele framantari din dojo... au facut la fel si ceilalti instructori ?

R: Da. La urma urmei, era ceva brutal in acele timpuri. Aveam acel tip de tupeu care spunea "Indiferent de cine vine noi vom proteja numele salii". Dl. Noro (Masamichi) (acum conducator al "Ki no Michi" in Paris) spunea "Atunci cand prinzi mana cuiva, zdrobeste-o chiar acolo" si legana un baston de fier forjat de 10kg. - el isi rupea manerele o data pe luna. Sensei Tada legana bastonul octogonal din dojo cu o singura mana. O persoana spunea "musca-i si nu le da drumul chiar daca fulgera". (rade)


Semnatura lui Yoshio Kuroiwala koshi-nage - drept in jos

I: In tehnicile dv. de aruncare, ii aruncati in cap ?

R: Asa este. Deoarece nu este de folos sa ii arunci astfel incat sa se ridice iar. Ma gandeam ca aruncandu-i in cap este cel mai bun mijloc de a-i rani. Totusi, in cele din urma nu le-am utilizat niciodata. O parte din mine este fericita, cealalta parte regreta. In timp ce ma antrenam ma gandeam la lucruri de genul "Daca vine cineva (sa provoace dojo) voi fi in stare sa utilizez tehnica ?" Exista sansa ca acea persoana sa fie invinsa.

I: Deci o parte din dv. era inspaimantata ?

R: Era inspaimantata ! Era infricosator dar nu puteai fugi. Asa era timpurile atunci. De aceea cei care au intrat in dojo nu renuntau, atitudinea lor mentala era diferita - aveam sentimentul ca "Trebuie sa protejam dojo-ul si sa-l construim !". Apropo, cei care au pornit dupa acele timpuri nu au avut acelasi sentiment de pericol iminent, asa ca un procent au sfarsit renuntand.



Gekkan Hiden January 2006
Articol publicat pe "Interview with Aikido Shihan Yoshio Kuroiwa Part 1"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li