More Links

Articole:pag 21

Respectul si eticheta

 
 

In viata ar trebui sa avem respect: respect fata de tot ceea ce ne inconjoara, respect fata de fiinta umana, respect fata de persoanele din jurul nostru, respect fata de profesori si fata de oamenii cu care interactionam. Nu conteaza ca e mic/mare, tanar/batran, urat/frumos trebui sa respectam tot ce e in jurul nostru si sa invatam chiar si din intamplari/locuri/oameni care nu ne plac. Incetul cu incetul, in societate a inceput sa dispara respectul, aparand in schimb goana dupa bani, prestigiu, putere, dorinta de a fi tu cel mai si cel mai, iar restul nu mai conteaza. Intr-adevar, dintr-un punct de vedere, tu esti "centrul" universului. Atunci cand mori, universul "cunoscut" dispare iar tu intri intr-o etapa noua. Dar asta nu ar trebui sa excluda respectul.

Cred ca artele martiale sunt printre ultimele locuri unde se mai invata despre Respect. Printre primele lucruri care se invata sau ar trebui sa se invete intr-o scoala de arte martiale se afla respectul. Atunci cand cineva intra intr-o sala de arte martiale poate observa mai multe forme de respect practicate de catre elevi si profesori. Respectul este ceva inseparabil de artele martiale si reprezinta una din calitatile fundamentale pe care un practicant ar trebui sa le dezvolte. Indiferent ca este profesorul, colegii sau adversarii, noi suntem invatati sa-i respectam pe ei si ceea ce reprezinta, ceea ce am putea sa invatam de la ei.

Cea mai obisnuita forma de respect este "salutul": acest salut se face printr-o inclinare a partii superioare a corpului urmata sau nu de anumite expresii in functie de arta martiala studiata.

In semn de respect fata de locul unde mergem pe CALE impreuna cu ceilalti, atunci cand intram sau iesim din dojo ne inclinam spre kamiza si spre cei care se afla in sala.

Il salutam pe Sensei la inceputul antrenamentului cu "Onegai shimasu", dar si pe partener atunci cand incepem sa lucram o tehnica. Cand Sensei intrerupe practica pentru a arata ceva, salutam, multumindu-i partenerului pentru ajutorul acordat in practica: "Domo arigatou gozaimashita".

La sfarsitul antrenamentului il salutam pe Sensei si ii multumim pentru timpul si indrumarile sale folosind acelasi "Domo arigatou gozaimashita", dar ii salutam si pe ceilalti colegi si le multumim pentru ajutorul acordat in practica atunci cand Sensei sau Sempai spune "Otagai ni rei" (salutati-va reciproc).

Salutul se executa din genunchi (zarei) sau din picioare (ritsurei). De obicei, salutul spre Kamiza si cel spre Sensei de la inceputul si sfarsitul antrenamentului se executa din genunchi (zarei), iar atunci cand antrenamentul este in desfasurare, depinzand de pozitia in care ne aflam, se foloseste salutul din picioare sau din genunchi.

Atunci cand, avand antrenament cu arme, luam prima data arma in mana sau atunci cand punem arma la locul ei la sfarsitul antrenamentului, executam salatul cu arma spre Kamiza.

Poate e prea formal, poate nu, dar cel putin in Aikido nu poti avansa fara un partener de antrenament cu care sa lucrezi si sa experimentezi tehnica.

Dar am inceput sa observ ca si aceasta ultima reduta incepe sa fie cucerita de carentele societatii: incepe sa fie uitata notiunea de respect fata de Sensei-ul(i) pe care il ai (i-ai avut), fata de colegi. Atitudinea, tinuta incep sa lase de dorit. In afara dojo-ului practicantii incep sa manifeste o lipsa de respect fata de inaintasi, iar cand ajung la centura neagra ei sunt cei mai tari. Eventual au un model iar ceilalti care lucreaza diferit, poate in alt mod sau nu, sunt niste oameni care fac si ei ceva acolo, dar nu se merita efortul de a intelege ceea ce fac si cu atat mai putin respectul lor.

Am inceput sa vad fotografii cu instructori, din diverse arte martiale traditionale, care vin la antrenament (sa practice) in tinute de strada, ce-i drept nu prea des - deocamdata... Sensei-ul a devenit un instructor, iar practicantii doar niste oameni care vin sa socializeze sau sa se miste, sa invete cateva miscari si nu neaparat sa mearga pe CALE. Vor ca instructorul sa stea la dispozitia lor, eventual in pozitia de drepti, ei fiind cei care platesc. Mai mult, daca cumva este elev avansat iar instructorul merge sa arate ceva unde lucreaza si el, acesta este deranjat ca instructorul isi permite sa arate ceva acolo unde arata/lucreaza el. Si nu cumva un elev mai incepator sa isi dea cu parerea la o tehnica fata de cel avansat, ca imediat este pus la colt, uitand ca toti trebuie sa continuam sa invatam, chiar si de la cei care nu stiu.

Este important sa intelegem ca prin angajamantul de a invata si practica o arta martiala, de fapt tu te angajezi intr-o viata plina de RESPECT. RESPECTUL este strans legat de ETICHETA: nu poti respecta ceva sau pe cineva dar sa te porti fara sa-l manifesti. Invers se poate, poti sa te porti ireprosabil dar sa nu ai nici o urma de respect.

Pot doar sa sper ca acesta lipsa de respect nu va lua amploare si vor ramane doar cateva cazuri izolate. Doar atunci cand inveti sa respecti si sa pretuiesti pe toti cei din jurul tau si nu numai, indiferent de varsta, rang sau experienta, vei deveni capabil sa progresezi cu adevarat. Altfel, respectul aratat in sala va ramane doar o atitudine formala, exterioara, dar, care este goala de substanta.