More Links

Articole:pag 3

Atemi si Aikido

 
 

In artele martiale japoneze, termenul de atemi se refera la lovituri asupra corpului, diferite de rasuciri ale incheieturile, strangulari, tehnici de prindere sau aruncari. Atemi poate fi dat cu orice parte a corpului in oricare parte a corpului adversarului. Pot fi percutante sau utilizand o putere "soft". Karate este o arta martiala tipica loviturilor percutante. Nervii si punctele de presopunctura, care pot fi utilizate pentru anumite metode de presopunctura, sunt de cele mai multe ori locul predilect pentru atemi (a se vedea kyusho-jitsu).

Unele lovituri aplicate punctelor vitale ale corpului pot ucide sau incapacita adversarul: plexul solar, tampla, sub nas, in ochi, organele genitale, sau sub barbie. Artele martiale traditionale (stramosii judo, jujutsu si aikido) nu practicau in mod curent atemi, deoarece in mod obisnuit erau utilizate pe campul de batalie impotriva unor adversari in armura. Totusi, existau exceptii.

Atemi poate reprezenta ea singura o tehnica sau poate completa una, fiind folosita deseori pentru a rupe echilibrul oponentului(kusushi) (acesta fiind tipul predominant de atemi in aikido). O lovitura dureroasa, dar nu fatala intr-o zona precum zona ochilor, fata, sau spre parti vulnerabile ale abdomenului pot deschide calea spre o tehnica ditructiva, cum ar fi o aruncare sau o blocare a incheiturilor. Chiar daca lovitura nu isi atinge tinta, adversarul poate fi distras si isi poate deforma in mod instinctiv corpul (de exemplu: sa-si miste capul inapoi de la o lovitura spre fata) intr-un fel in care isi poate pierde echilibrul.

Dezvoltarea tehnicilor de atemi provin din evolutia artelor martiale japoneze, particular jujutsu. Stilurile timpurii de jujutsu din Sengoku (epoca statelor razboinice din Japonia) au fost create ca un mod de a continua lupta atunci cand un samurai isi pierdea armele pe campul de lupta. Scopul era sa dezarmeze adersarul si sa ii ia arma, folosind-o apoi pentru a-l ataca pe adversar. Ca atare, loviturile la corp erau limitate, deoarece presupusa victima purta armura de corp. Totusi, in stilurile din perioada Edo, loviturile la corp folosind doar mana devin mai comune deoarece implicarea armata incepe sa scada. Aceasta inseamna ca adversarul practicantului de jujutsu nu mai poarta armura iar punctele vitale care reprezentau esenta atemi-ului erau mai expuse. astfel atemi incepe sa joace un rol important in uciderea cu mainile goale si a imobilizarilor.



Utilizarea loviturilor in Aikido
- de catre George S. Ledyard

Utilizarea loviturilor in executarea tehnicilor de aikido sau in aplicarea lor nu este bine documentata si este chiar sursa unor informatii contradictorii. Sensei Saotome a fost destul de clar cand a spus ca O'sensei a predat atemi ca fiind centrul practicii. Cu toate acestea, alti instructori sunt cunoscuti ca spunand ca nu exista lovituri in aikido. Un numar de practicanti cred ca intentia pasnica a aikido-ului se pierde daca utilizam atemi, iar cei care militeaza pentru pastrarea integritatea martiala a unei arte stiu din experienta ca orice atacant experimentat va invinge tehnica de aikido in cazul in care nu este utilizat atemi. Chiar si cei care considera utilizarea atemi-ului ca fiind normala in tehnicile din aikido nu au luat in considerarea in mod sistematic diferitele moduri in care acesta este utilizat efectiv in arta.

Utilizarea loviturilor in aikido se mainfesta in 3 feluri :
      - Lovitura ca o tehnica de sine-statatoare
      - Lovitura ca un mijloc de a facilita alta tehnica
      - "Lovitura fara lovitura"

1. Utilizarea atemi ca o tehnica de sine-statatoare; cu alte cuvinte inseamna sfarsitul confruntarii fara a fi nevoie de o tehnica aditionala, utilizata ca un mijloc de a crea disfunctii fizice.. Acestea pot varia de la lovituri asupra punctelor vitale pana la lovituri date pentru a ucide, care vizeaza anumite zone si care pot termina un atac punanad atacatorul in imposibilitatea de a continua. De asemenea, pot includ lovituri puternice care sa aiba un impact suficient de puternic pentru a face pe atacator inconstient. Utilizarea atemi-ului ca mijloc de a pune capat unei confruntari, in general nu este studiata de catre aikido-ka din stilurile post-razboi, iar practicantii care au cunostinte despre acest aspect al artei, de regula le-au capatat in urma antrenamentelor in alte arte martiale orientate spre lovituri. Utilizarea loviturilor in aceasta maniera este considerata ca o ultima optiune in aikido din cauza accentului pus pe non-violenta.Idealul in aikido este de a pune capat unei confruntari fara a aduce un prejudiciu grav atacatorului. Asadar, aceste studii sunt minimalizate in antrenamentele de aikido.

2. Cand loviturile sunt utilizate ca un mijloc de a realiza o tehnica diferita, non-impact, si pot fi executate in 2 maniere diferite:
      - In primul caz, atemi este aplicat cu scopul de a crea o durere intensa si sa provoace o schimbare in energia rezistiva a atacatorului (acest lucru poate fi realizat cu sau fara provocarea de prejudicii depinzand de tipul loviturii folosit si de catre zona tintita). In momentul in care atacatorul isi schimba atentia, si prin urmare si ki-ul spre locul unde apare durerea, rezistenta lui la tehnica principala tinde sa se diminueze drastic.Aceasta utilizare a loviturilor este in general considerata de catre majoritatea practicantilor de aikido a fi corecta daca sunt utilizate intr-o oarecare masura. Dezavantajul tehnicilor bazate exclusiv pe dureri este lipsa lor de fiabilitate. Un atacator motivat pur si simplu nu le baga in seama, insemnand ca nu exista o schimbare de atentie. Deci alegand ca tinta pentru lovituri zone care nu pot aduce prejudicii poate creste riscul de esc intr-o situatie de auto-aparare.
      - Alt fel in care impactul poate fi utilizat ca mijloc de realizare a diferitelor tehnici este utilizarea loviturilor nu pentru durere sau prejudiciu, desi acestea ar putea fi o parte a finalului, ci pentru schimbarea pozitei fizice a atacatorului. In mod frecvent atunci cand un oponent opreste o tehnica, tehnica este suficient de aproape de terminare incat schimbarea ei intro variatie nu este necesara. Aplicare unui simplu impact, cum ar fi o lovitura de genunchi la partea din spate a coapsei superioare atunci cand atacatorul rezista la un kokyunage, poate schimba pozitia atacatorului suficient pentru a elbera energia blocata a tehnicii. Pentru astfel de lovituri de impact nu este necesara nici o durere sau prejudicu. Pur si simplu modifica pozitia.

3. Un ultim aspect al utilizarii atemi in aikido se incadreaza la ceea ce eu numesc " a lovi fara a lovi". Aceast lucru reprezinta utilizarea loviturii fara nici o necesitate sau asteptare (din partea persoanei care da atemi) ca lovitura sa isi atinga tinta. Acest tip de atemi este favoritul multor aikido, care totusi nu inteleg ca pentru utilizarea eficienta a acestui tip de atemi trebuie sa stapanesti celelalte tipuri descrise mai sus. Acest tip de atemi este unul "energetic", iar atacatorul trebuie sa creada cu adevarat ca urmeaza o lovitura reala si sa simta nevoia de a-si muta atentia asupra ei.

Imaginati-va ca stati in picioare in spatele unui geam transparent, de plexiglass, si cineva arunca cu o minge de baseball spre capul vostru. Daca aruncarea este facuta puternic, cu viteza, va veti ghemui si retrage capul chiar daca stiti ca geamul este acolo. Daca aruncarea este facuta doar aruncand mingea pur si simplu, este posibil sa nu aveti nici o reactie. Utilizarea de atemi "fara lovitura" trebuie sa aiba toata energia si potenialul unei lovituri reale, sau nu va crea efectul dorit asupra partenerului. Un atemi slab, fluturat, folosit de multi practicanti de aikido, nu va avea nici un efect asupra unui atacator motivat si instruit.

"A lovi fara a lovi" poate fi utilizat ca o tehnica de distragere in maniera descrisa anterior. Pentru a realiza distragerea atentiei si inerenta trecere din starea de rezistenta inpotriva tehnicii, atacatorul trebuie sa-si mute doar atentia. Acest lucru poate aparea deoarece lovitura poate veni si cauza destula durere pentru a fi inregistrata in constiinta lui sau poate atunci cand atacatorul utilizeaza o parare pentru a face fata loviturii, pentru a preveni impactul.

Oricine a avut ocazia sa aplice o tehnica de aikido pe o persoana care se opune cu adevarat, ca in aplicatiile politiei, stie cat de greu este sa folosesti o tehnica pe cineva care se opune. Ne antrenam sa mentinem contactul dar un atacator adevarat va incerca sa o rupa cu tine in momentul in care simte ca lucrurile nu merg cum doreste el. Este necesar sa primim pe atacator realizand o deschidere pentru a da un atemi, fortandu-l sa efectueze o parare. Tehnica de aikido e mai posibil de executat pe bratul care executa un blocaj, decat pe bratul sau piciorul care efectueaza un atac initial. Inca o data, e posibil ca atemi sa poata lovi, dar nu este necesar, deoarece este mult mai usor sa te conectezi cu o parte a corpului celui care ataca atunci cand acesta se angajeaza intr-o aparare, decat atunci cand ataca.

In cele din urma, aspectul loviturii, care este inteles gresit de cei din afara aikido-ului, este asa numita "aruncare fara atingere". Fiecare interactiune din aikido contine mai multe posibilitati diferite. De cele mai multe ori in practica aikido, loviturile sunt mai mult implicite, decat explicite. Cineva poate lucra un antrenament intreg si pe parcursul acestuia sa nu se vada nici o lovitura. Acest lucru se datoreaza faptului ca, daca sunt bine pregatiti, ambii parteneri stiu unde ar trebui sa apara loviturile iar atunci cand interactioneaza nu fac nimic care ar necesita aparitia, manifestarea lor. Dar in "aruncarea fara atingere" vedem "lovitura fara lovitura" utilizata in forma sa inselatoare. Acest lucru este realizat prin schimbari subtile in timingul loviturii. Lovitura trebuie sa fie rapida astfel ca atacatorul sa nu o poata bloca sau evita, si totodata destul de lenta pentru a-i strica postura si sa trebuiasca sa execute o cadere pentru a o evita. Accentul pus pe acest tip de interactiune este unic pentru aikido. De fapt este o interactiune valida de martialitate intr-o forma codata. Un uke antrenat in utilizarea loviturile ca aruncari va fi in aer in momentul in care lovitura este interceptata.

Acest lucru poate da impresia unui spectator ca atacatorul se arunca singur. In acel moment el decide fie ca ceea ce vede este fals si implica cooperarea ambilor parteneri, sau , daca este orientat spre mistic, vede persoane aruncate energetic, fara a fi nevoie de contact fizic sau forta. De fapt, la un nivel, fiecare dintre aceste puncte de vedere este adevarat, dar nu pentru motivele pe care le-ar crede. Ideea este ca ne uitam la o forma de aikido care nu exista normal in afara dojo-ului. Daca cineva ar incerca sa arunce un partener neantrenat fara sa-l atinga, pur si simplu s-ar manifesta ca o lovitura care isi atinge tinta. Partenerul neantrenat nu ar intelege ca exista o intelegere: eu lovesc in asa fel incat exista o singura scapare: caderea.

Probabil exista si alte forme, mai subtile pentru utilizarea atemi in aikido, dar cred ca cele mai importante sunt acoperite aici. Daca cineva extinde definita atemi de la lovitura, sa includa orice face nage pentru a prinde mintea partenerului pentru o fractiune de secunda, atunci un domeniu nou de discutie se va deschide. Una dintre dragele mele prietene aikidoka, a gasit de cuviinta sa puna un sarut pe obrazul partenerului inainte de a-l arunca folosind iriminage. Este o indicatie privind multitudinea de abordari ale practicii in aikido, practica din care multi elevi aleg doar unele aspecte pe care le includ in repertorul lor tehnic. Dar de indata ce unul este interesat de aplicarea tehnicilor de aikido in afara mediului controlat din dojo, este necesar sa puna accent pe intelegerea fiecarei dintre aceste aplicatii.

Articol publicat pe "Aikido World BLOG: Atemi and Aikido"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Dunken Francis