More Links

Articole:pag 4

Progresul tehnicilor in Aikido

 
 

Am dat peste acest articol excelent si am decis ca are inclusa multa valoare. Este foarte rar cand sunt de acord cu fiecare cuvant.


Progresul tehnicilor in aikido: de la incepatori la avansati
de George Ledyard

O zona care creeaza confuzie in aikido este relatia dintre practica avansata si fundatia reprezentata de tehnicile de baza. Imaginea lui Morihei Ueshiba care merge senin, inconjurat de atacatori care par incapabili sa puna mana pe el dar in schimb zboara in toate directiile avand un contact fizic mic sau inexistent, este ceea ce majoritatea practicantilor de aikido au vazut.

Intr-un mod interesant, nu exista un punct de vedere general acceptat referitor la ce facea O'Sensei, fondatorul aikido-ului, atunci cand prezenta acest tip de aikdo in public. Printre multele stiluri diferite de aikido si chiar in grupul si mai mare de instructori, multi dintre ei antrenandu-se direct cu fondatorul, aproape nu exista nici un punct comun atunci vine vorba despre modul in care aceasta arta progreseaza de la elementele de baza, elemente care difera putin de la stil la stil si chiar de la profesor la profesor, la un nivel avansat.

Pentru unii instructori, aikido "avansat" va semana destul de mult cu elementele de baza, fundamentale, dar miscare va fi mai fina, mai lipsita de efort, curgand lin de la o tehnica la alta. Aici, "avansat" pare sa indice pur si simplu nivelul de relaxare atins de practicant atunci cand are de a face cu atacurile initiate de partener/adversar. Dar nu pare sa existe nici o incercare din partea acestor instructori sa "paraseasca forma" asa cum Fondatorul a facut-o intr-un mod clar. Alti instructori par sa-l fi ales pe Morihei Ueshiba atunci cand avea 80 de ani ca model care reprezinta esenta aikido-ului si incearca sa reproduca acea forma fara atingere prezentata de fondator la sfarsitul carierei sale. Pentru acesti profesori este mai important sa fii receptiv la fiecare schimbare in energia fizica sau psihica a partenerului decat in dezvoltarea unei tehnici fizice bune, puternice. De fapt, unii denigreaza antrenamentul fizic puternic in contradictie cu intentiile Fondatorului.

Problema comuna acestor doua tipuri de abordare este ca Aikido pentru O'Sensei a reprezentat un proces care a continuat pana ce a murit. Pentru aceia care incearca sa prinda un moment particular din viata Fondatorului atunci cand acesta facea un aikido "ortodox" in mod inevitabil vor esua in intelegerea fundatiei pe care se sprijina aikido aratat in acea perioada de timp. De asemenea, ei aleg sa ignore tot ceea ce fondatorul a dezvoltat dupa acel moment de timp, care pentru el a reprezentat decenii de antrenament neincetat. Privite din acest punct de vedere, pare mai degraba o preferinta personala decat o justificare particulara.

Pentru cei care doresc sa sara direct la perioada de sfarsit a vietii Fondatorului si isi iau ca model pentru practica lor acele tehnici fara atingere, avansate, ei incearca sa inteleaga aceasta arta fara sa stapaneasca elemente de baza ale fundatiei, fara de care intreg edificul nu va rezista. Unii instructori vor sustine ca nu trebuie sa reinventeze roata, ca Fondatorul a facut acest lucru pentru noi, asa ca noi nu trebuie sa-l mai facem.

Acest argument ar putea fi valabil daca ar exista exemple in acest sens. In relitate, pana acum nu am intalnit un singur exemplu in care cineva a atins un nivel inalt, "eteric", in tehnica sa fara a avea cunostinte dobandite printr-un antrenament fizic intens. Din experienta mea, incercarile de a trece cunostintele elevilor, fara ca ei sa le dobandeasca prin acelasi proces, esueaza complet.

Motivul pentru acest lucru pare destul de evident: orice revelatie care duce la un salt calitativ in nivelul de pregatire pare sa se bazeze pe fundatia solida a unei intelegeri dobandite anterior. Eu personal, nu am vazut pe cineva sarind pasi si ajungand direct la cel mai inalt nivel in antrenament fara sa treaca prin procesul de instruire fizic si mecanic. Corespunzator, incercarile de a sari etape s-au finalizat cu elevi a caror miscare este "goala", lipsind intentia necesara de a executa tehnica la acel nivel. Ceea ce as dori sa incer sa fac este sa descriu ceea ce vad (de la nivelul de pregatire la care ma aflu) ca un progres natural al tehnicilor incepand cu elementele de baza - intelegerea modului de functionare a corpului, a modului in care iti poti folosi miscarea pentru a dezvolta puterea si cum sa unesti acea putere cu a altuia fara sa apara vre-un conflict, si ajungand la cele avansate care se refera mai mult la aiki ca o interactiune a planului fizic cu cel energetic, locul unde Corpul este afectat de Spirit iar tehnica devine din ce in ce mai putin fizica fiind mai mult o problema de principii in actiune. Aceasta ar trebuie sa permita elevilor din aikido sa vada relatia dintre diferiti pasi in progresul de la lucrurile de baza la cele avansate. De asemenea, aceasta relatie exista in mod egal in lucrul cu mana goala, precum si in cel cu arme.

Primul nivel de antrenament se bazeaza pe tehnici statice. Acest nivel este conceput pentru a dezvolta o intelegere a structurii. Cum actioneaza corpul tau ? Dar al partenerului ? Cum poti intalni o putere fara sa itnri in conflict cu ea ? Pentru a trece de acest nivel trebuie sa intelegi partea mecanica a artei. In aceasta situatie vorbim de componenta de ju-jutsu. Trebuie sa invatam sa ne relaxam si sa intelegem "geometria" de baza a tehnicii. In antrenament incurajam partenerul sa fie cat mai puternic pentru aprimi un raspuns referitor la "intelegerea" noastra exprimata prin tehnica.

Urmatorul pas in avansarea noastra (care este adesea facut simultan cu primul nivel) este tehnica executata din miscare. In timp ce se cere o continua concetrare pe indemanarea dezvoltata prin antrenament static, antrenamentul efectuat din miscare incepe sa ne invete cum sa manipulam spatiul (ma-ai) si timing-ul (de-ai) pentru a neutraliza puterea atacatorului. "Centrul" puternic dezvoltat printr-un antrenament static se dovedeste a fi mobil, iar practicantul indiferent de pozitie, chiar si in miscare, invata sa pastreze acest "centru". La acest nivel, nage permite lui uke sa initieze un atac si il primeste utilizand miscarea sa pentru a se uni cu atacul. Energia atacului este redirectata spre o structura in care uke este fixat, sau in punctul de dezechlibrul pentru o tehnica de aruncare. La acest nivel de antrenament elevul incepe sa lucreze cu conceptul de "conducere" a energiei sau atentiei partenerului. Conducerea ki-ului adversarului este unul din semnele distinctive ale tehnicii in aikido.

Din punct de vedere martial, aceste nivele de pegatire sunt limitate in masura in care permite intr-o masura considerabila ca atacatorul sa decida cand si cum va executa un atac. Datorita faptului ca toti oamenii au un anumit timp de reactie intre perceperea unui lucru si pana cand actioneaza la ceea ce vad (aproximativ jumatate de secunda la majoritatea oamenilor), acest timp permite atacatorului sa aiba initiativa, astfel ca acesta are un avantaj major. Aceast lucru reprezinta o problema deoarece:

a) la inceputul unei tehnici nage incepe sa reactioneze la uke

b) daca atacatorul alege sa utilizeze o fenta, il poate face pe nage sa se miste cum doreste, si schimband brusc atacul, facand astfel ca tehnica lui nage sa fie necorespunzatoare atacului principal.

Urmatorul nivel in progres schimba cine initiaza atacul. De acum nage nu mai sta pur si simplu si accepta ceea ce uke ai serveste. Isi utilizeaza propriile miscari pentru a incepe sa obtina o reactie din partea atacatorului la momentul ales de nage. Daca nage restrange ma-ai-ul intre el si uke, va lovi un punct la care uke va trebui sa raspunda fie prin atac fie printr-o retragere. Daca uke esueaza, va rezulta o deschidere care poate fi utilizate de nage pentru a lovi. Deoarece nage este cel care determina cand preseaza ma-ai-ul si ajunge la "distanta critica", nu mai exista timpul de reactie deoarece stie cand uke trebuie sa se angajeze. Acest lucru este foarte important in dezvoltarea unei tehnici martiale efective si trebuie cercetat cu atentie. Diferenta dintre acest nivel si cel anterior este ca in cel anterior nage ii permite lui uke sa initieze atacul si apoi ii conduce "atentia" lui uke prin miscarile sale. La nivelul actual, el preia controlul "timing-ului" prin manipularea "spatiului", facand ca anumite consideratii de tipul tehnica "rapida sau inceata" sa devina nerelevante. Practicantul incepe sa lucreze in afara zonei temporale pe masura ce incepe sa controleze problemele asociate cu timpul si spatiul.

Ceea ce s-a intamplat pana acum in dezvoltarea acestor nivele, este ca tehnica devine progresiv mai putin fizica, iar principiile spatiului si timpului sunt utilizate pentru a forma miscarea agresorului. La urmatorul nivel de tehnica, nage nu numai ca initiaza atacul pentru a determina miscarea lui uke, ci utilizeaza si energia actiunilor sale pentru a conduce raspunsul dat de catre uke. In acest caz, atacatorul sfarseste prin a fi complet reactiv la nage. Acum nage controleaza actiunile chiar inainte de a aparea. Tehnica devine mai usoara, mai mult energetica decat fizica, desi daca poate sa o execute foarte puternic la nivel fizic, daca doreste. Aceasta se realizeaza mai degraba prin manifestarea principiilor precum atemi, decat prin utilizarea aruncarilor sau fixarilor. In acest fel pot fi generate tehnici martiale explozive si efeciente. Bineinteles, in practica atemi nu este utilizat pentru a provoca un prejudiciu sau o disfunctie fizica. Mai degraba este o cale de a utiliza un potential pericol pentru a obtine o reactie din partea lui uke. Poate servi la distragerea atentiei sau energiei de la partea corpului pe care este aplicata o tehnica (ca in tehnicile de fixare), sau poate fi utilizata pentru a-i atrage atentia facand posibila o intrare fara a fi lovit. Cu alte cuvinte, la acest nivel, atemi este folosit in redirectarea atentiei sau energie partenerului unde dorim, si nu unde dorim sa actionam.

Cand acest nivel este atins, nu mai exista un contact fizic care precede "aruncare". O tehnica care in faza initiala este o tehnica executata dintr-o anumita priza, acum poate fi "facuta" fara sa existe acea priza. Poate sa exista sau nu intentia de a apuca, dar de fapt, tehnica s-a mutat la un nivel energetic unde atacul partenerului este atras de catre nage, conducand apoi atentia atacatorului, iar prin provocarea miscarile atacand deschiderile lui uke (suki), nage preia controlul centrului acestuia fara o manipulare fizica directa, ci prin crearea situatiilor in care atacatorul se misca singur dupa cum doreste nage. Un atemi plasat in spatiul pe care uke are nevoie sa-l ocupe pentru a-si finaliza atacul, va conduce la ruperea echilibrului lui uke care trebuie sa se eschiveze cu scopul de a nu fi lovit. Cand acest nivel de pregatire este atins, tehnica este executata mai degraba prin intermediul principiilor decat prin factorii fizici care produc tehnica la nivele mai inferioare. O tehnica precum ryote-tori tenchi-nage exemplifica principiul "divizarii" energiei (fizica sau mentale) partenerului. Atunci cand ajunge sa fie exprimata la un nivel energetic nu mai este nevoie de atacul ryote-tori. De fapt, tenchi-nage poate fi executata impotriva unei lovituri directe de picior, de exemplu. "Tenchi" se manifesta in felul in care atentia lui uke este despartita de la tinta propusa ss redirectioanta in alta parte, permitandu-i lui nage sa intre fara a fi lovit. Dar aceasta manifestare a "principiului despartirii" nu poate fi atinsa fara o intelegere aprofundata a executarii fizice, de baza, a tehnicii. Aceasta intelegere nu poate fi ocolita.

Atunci cand tehnica este prezentata elevilor in aceasta maniera, progresiv de la varianta de baza, fizica, la cea avansata, energetica, curgatoare, poate ajuta elevul in intelegerea de unde provine acea tehnica si unde vor trebui sa ajunga in progresul lor. Aceasta poate servi la demistificarea energiilor unor tehnici avansate, deoarece principiile pot fi despartite si predate, de asemenea clarificand ce elemente sunt esentiale in dezvoltarea bazelor tehnicii inainte de a merge mai departe spre atingerea unor elemente mai sofisticate. Fiecare nivel presupune o intelegerea nivelului precedent. Posibil ca, folosind acest tip de predare, vor exista mai multi elevi care vor atinge un nivel inalt de maiestrie a acestei arte create pentru noi de catre Fondatorul Aikido-ului

Articol de George Ledyard publicat pe "Aikido World BLOG: The Progression of Aikido Technique"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Dunken Francis