More Links

Articole:pag 5

Randori

 
 

...

Atunci cand mi-am dat examenul de Shodan, partea de kata a mers foarte bine. Testul a durat aproape o ora. Am avut un feedback bun la Tachidori si Kaeshiwaza, la care avusesem de lucru. Cand a venit Randori m-am distrus. Am avut 4 uke care au venit din diferite orase din Alberta si Saskatchewan pe care ii cunosteam foarte bine. Ne-am antrenat impreuna in Centrul Comunitatii din Alberta, in Saskatoon unde inca se antreneaza cei de la Saskatoon Aikikai. Camera era foarte mica.

La primul Randori, i-am avut pe cei 4 tinandu-ma. Am inceput sa fac o varianta de Shihonage unuia din ei, stiind ca as putea sa-i faca pe cativa sa se miste in alte directii. Am simtit incheietura prietenului meu cedand si l-am putut auzi strigand de durere. Am avut cateva momente de ezitare, si am stiut ca acele momente au fost destule pentru a putea fi mort. Am renuntat si am continuat lupta cu prietenii mei ca si cum as fi pierdut deja.

Mi s-a dat o a doua sansa. Mi-m golit mintea si am tinut 3 oameni departe de mine - dar cel de-al patrulea m-a prins intr-o "imbratisare de urs" venind din spatele meu si m-a trantit la podea. Binenteles ca stiam ce trebuie sa fac intr-o asemenea situatie - sa-mi utilizez capul pentru a-i sparge nasul, sa-mi utilizez calcaiul pentru a-i rupe piciorul sau sa-l lovesc in testicule. Nu am vrut sa fac asta unui prieten si am fost trantit la podea. Am fost suparat pe el pentru ca m-a pus in situatia de a alege intre siguranta lui si testarea mea. Yancy mi-a explicat mai tarziu ca s-a gandit ca e mai bine pentru mine sa ma prinda decat sa ma loveasca in spatele capului - l-am pus in situatia de a alege intre siguranta mea si rolul lui de uke. Daca as fi avut un uke lenes, probabil nu m-as fi uitat la oamenii din camera la fel.

Am invatat foarte mult din acest test. Am incercat sa merg cu energia atacului si am lucrat si impingerea palmelor din Taiji in speranta invatarii cum sa primesc si sa folosesc energia atacatorilor. Am sfarsit ignorand mediul si incercand sa lucrez cu o persoana la un moment dat in loc sa ma gandesc la lupta cu un grup. De asemenea, nu am invatat destul cum sa raspund unui atac - stiu cateva lucruri pe care cred ca le pot folosi ca sa ies dintr-o "situatie reala" uitand ca sunt asistent medical si nu vreau ca intotdeauna sa ranesc oameni "in lumea reala".

In primul rand, in Randori (lupta impotriva mai multor adversari) este vorba in continuare despre aruncari individuale. O aruncare trebuie sa fie executata bine. Nici o cantitate de miscari planificate nu ajuta o executie slaba. Astfel ca, orice tehnica facuta in orice clasa este o sansa pentru un Randori mai bun. Cu alte cuvinte, nu sariti antrenamentele de baza pentru a merge doar la cele de Randori.

Am inceput sa fac un pas mai departe, facand lucrurile putin mai dificile pentru mine. Pot sa port o conversatie cu persoana cu care practic ? Suna ca o comportare proasta si asa e. Incepatorii trebuie sa se concentreze asupra unui singur lucru la un moment dat, acesta fiind si punctul meu de vedere: sa vad daca pot sa fac mai mult decat un lucru. Tehnica mea se degradeaza daca sunt incarcat mental ? Am avut cativa parteneri care mi-ar putea spune totul despre ziua lor, ce au facut pentru cina, cu ce fata s-au intalnit in timp ce ma tintuiau puternic la saltea. Nu pot cita din Shakespeare sau sa port o dezbatere la un nivel inalt. Pot sa spun o minciuna, atat timp cat nu ma simt jenat de ea. Este mult mai usor sa fii onest si sa vorbesti despre un subiect mai apropiat de practica. Cativa parteneri si-au lasat mainile in jos iar corpul lor s-a oprit din miscare la o singura intrebare, si a trebuit sa tac pentru a-si continua antrenamentul.

Am incercat sa vad tavanul, usa, peretii, pozitia altor persoane mai clar in timp ce aruncam si eram aruncat. Am inceput sa lucrez in locurile mai aglomerate ale saltelei in timpul seminariilor - pot sa evit coliziunile, sau sa evit ciocnirea de pereti ? Pot sa evit sa aterizez peste cineva sau sa evit sa ma ciocnesc de cineva ? Stiu unde se termina salteaua atunci cand cad ? Am inceput sa lucrez aruncand pe uke cu acest nivel de constientizare cat de bine am putut. Executand aruncari la viteza, cu putere si pastrand in minte acest lucru a fost greu pentru mine - am nevoie sa fiu bine centrat pentru a ramane constient.

Miscarile de Omote si Irimi, de obicei il trimt pe uke in directia din care acesta a venit, in timp ce cele de Ura si Tenkan, il arunca pe uke spre directia in care ei se indreapta deja. (Shihonage este opusul). Am citit despre cele 4 directii si am predat la clasa unde fiecare facea Tenchinage su Shihonage in cele 4 directii. Am bus bucatele de hartie pe saltea si le-am folosit ca tinta pentru nage, utilizand corpul lui uke. Apoi, am inceput in 8 directii. Mi-am dorit sa fiu in masura sa pot arunca in orice directie.

Am inceput sa vad cele 4 directii in Tai Sabaki. Cele 4 directii nu numai ca m-au invatat sa arunc in orice directie doresc, ci si sa incep sa ma misc in orice directie si sa-mi aleg locul in grup.

Am inceput sa ma pregatesc pentru testul de nidan, si am stiut ca am nevoie de cel putin 5 tehnici pentru fiecare atac. Am stiut ca tehnici precum Sokumen Iriminage, Udekimenage, Shihonage, Kotegaeshi, Kaitenage sunt parti ale unei secvente care poate fi facuta pe aceeasi intrare la fel cum Ikkyo, Nikyo, Sankyo, Yonkyo si Iriminage sunt posibile la un moment de contact. Urmatorul lucru pe care am dorit sa fiu in stare sa aleg a fost ce drum sa urmez.

Am inceput sa ma concentrez pe Tai Sabaki pentru testul meu. Exista mii de tehnici posibile impotriva unui atac Shomenuchi, dar numai cateva in relatie cu uke si doar cateva cai de a receptiona un atac. Daca as putea invata acest lucru, as putea alege locatie mea pe saltea in timp ce ma armonizez cu atacul si apoi sa arunc in orice directie.

Este ok, dar sa aleg o locatie si o relatie (planuita) in timp ce sa las lucrurile sa se intample nu este chiar asa de bine daca eu receptionam intr-o stare pasiva a mintii. In starea de pasivitate, cel putin am invatat destul sa lucrez de oriunde cu uke. Initierea si receptionarea unui atac sunt doua lucruri foarte diferite si apar optiuni la fel de diferite.

Testul meu de Nidan a sosit. Partea de kata a fost foarte buna. Am fost capabil sa arat Tai Sabaki diferit la diferite atacuri, lucru pe care mi-l setasem ca un scop. Odata cu mine au mai fost testate alte 2 persoane . Apoi toti 3 am fost adusi impreuna cu cei 3 uke ai nostri si fiecare candidat a facut Randori impotriva celorlalti 5. Am fost ultimul iar oamenii erau obositi. Doi dintre uke erau terminati iar pe ceilalti au fost aruncati in mod constant pentru ceva timp.

Am intrat puternic si mi-am amintit din invataturile lui O'Sensei :"profita de mintea lor si imprastie-i". Am terminat intrarea din mijlocul lor si m-am gasit inspre exterior. Primele mele miscari au fost curate. Apoi am decis sa schimb viteza. Am avut un genunchi inflamat si un picior ranit cam cu o ora inainte de test si eram obosit. Aikido este despre armnizare, nu-i asa ? Am incercat sa fac unele armonizari in loc sa fac numai irimi:

a. Si ei erau obositi, iar tenkan este pentru conducere si armonizare.

b. Am stabilit ritmul la Randori pana la punctul in care "mi-am schimbat mintea".

c. Am comunicat ca vreau sa fiu agresiv si sa lucrez in forta. Uke m-au crezut si au raspuns in consecinta - mai lent si mai reticienti in atacurile lor.

Am inceput cu un tip care se misca incet in spate. Era mai mare decat mine, si fiind primul dintre noi trei care am dat examen, in mintea lui testul era terminat. Era in exteriorul cercului celor care ma atacau si nu am vrut sa ii am pe ceilalti 4 in spatele meu. Am incercat sa-l preiau si sa-l conduc intr-un cerc. Ochii lui erau larg deschisi, respirand greu si transpirand la greu. Mi-a trecut prin minte ca daca intru direct in el, va cadea peste spectatori.

Ar fi cazut usor daca as fi actionat cu o miscare directa de irimi. Totusi, am incercat sa-l conduc intr-un cerc iar el dorea doar sa scape. Nu mi-am lasat mintea sa-i urmeze miscare, si am incercat sa folosesc forta. Acum am fost mai obosit. O'Sensei ar scrie ca ar fi trebuit sa-l trimit pe drumul lui. Ceilalti uke nu m-au atacat, dar am amenintat grupul (prin miscare mea) sa nu ma atace.

Intr-un final am rupt cercul folosind o miscare de irimi. Intregul grup a trebuit sa alerge dupa mine, si de aceasta data am fost capabil sa ma rotesc si sa-i conduc in timp ce erau in miscare, si a mers mai usor.

Cu multi ani in urma un profesor de karate mi-a spus ca el se concentreaza pe timing, si dupa parerea lui acesta este totul. Toate stima pentru profesorul de karate, dar intr-un final mi-am dat seama ca mai exista si altceva in afara de timing. Am facut o mare miscare de intimidare. Am stabilit o stare de spirit in uke. Am manipulat intentiile lor. Am stabilit relatii. Mi-am schimbat mintea, aruncand tot ceea ce facusem, m-am oprit din activitatea de citire a intentiilor lor, si am incercat sa fiu pasiv in acel grup. Am facut asta. Am creat situatii.

Sensei Kawahara ne spunea deseori sa practicam initierea unui atac la seminarii, dar ideea ca intreg nu parea a fi Aikido pentru unii. Imi amintesc lectiile sale, dar nu le-am practicat niciodata intr-un mod corect. Cum e mai bine: atunci cand suntem atacati si utlizam miscarea lui uke sau cand initiem un atac utilizand apoi miscarea lui uke? Cat de bun poate fi timingul unui raspuns daca l-am face pe atacator sa iti raspunda ? Pot sa imi creez propriul joc si nu doar sa raspund la a altora. Numai ca nu este chiar o dorinta de pace pur defensiva , fortarea unui atacator sa joace jocul tau.

Cred ca aceasta este legata de practica Ki no Nagare a lui Sensei Saito. Daca astepti pe uke sa faca katatedori, katadori, sodedori, munedori, higidori, tsuki, sau orice alta combinatie de priza si lovitura, toate vor parea la fel. Daca initiezi sau te misti inainte de prindere, toate sunt la fel. Aceasta este una din practicile mele pentru acum.

Articol publicat pe "Nobody's Home: Randori Class is coming!"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei John Hillson