More Links

Articole:pag 6

Omote si Ura II

 
 

Omote este partea vazuta. In artele martiale, tehnicile Omote sunt de cele mai multe ori miscari cat mai liniare si cat mai directe.

Observatia mea referitoare la tehnicile folosite de trupele de interventie: miscarile care sunt favorabile pentru a lucra intr-o formatie sunt cele directe si liniare. Ele sunt simple la prima vedere (nu in mod necesar si usoare).

Uke va fi trimis inapoi, spre directia din care a venit. Aceasta inseamna ca Uke va cadea in propria lui formatie, dezechilibrand colegii sai si mai mult.

O miscare de rotire ar insemna ca Uke sa cada in linia ta. O miscare mare de rotire va putea duce la dezordine in formatia ta. Daca ciocnesti oamenii tai iar, intreaga formatie devine mai putin stabila si mai vulnerabila. Daca puteti sta unul langa celalalt si lupta efectiv, formatia devine periculoasa.

Romanii au facut uz de formatii grele in lupta, la fel ca multe din culturile mari. Cum sa lupti ca parte intr-un grup a fost un secret major in strategiile din anii trecuti. Un razboi a inceput sa fie un joc strategic, in loc de o lupta unul-la-unul.

In majoritatea lor parte, tehnicile de baza Omote sunt perfecte pentru a putea fi folosite ca parte intr-o formatie. Utilizarea de mai tarziu in Aikikai a Omote si Ura este mai tulbure si mai putin potrivite pentru aceste constrangeri. Tehnici precum Shihonage nu au avut variante Omote sau Ura si cred ca ambele versiuni majore au fost Ura. Shihonage Omote il arunca pe Uke peste oamenii aflati alaturi de tine. Cele mai multe variatii Shihonage implica rotiri.

Schimbarile frecvente de directie in cadrul tehnicilor Ura vor provoca haos intr-o formatie. Ele nu sunt potrivite pentru a fi folosite in cadrul unui grup compact de lupta. Ele sunt bune pentru a "sparge" formatia si sa-i dea unui individ un avantaj fata de un grup.

Ura, invataturile ascunse, vor afecta balanta puterii. Poti invata tehnicile Omote si sa fii o parte solida a unei formatii, dar abordarea liniara este limitata impotriva unui grup. Folosind miscarile Ura, un individ poate infrunta ordinea sociala. Acestea erau tehnici care permiteau ca un lider sa stea in fata oamenilor sai cu mai putina frica.

Pentru asta, cred eu ca, aceste nume au fost initial folosite. Omote te face un membru util, in categoria celor care sunt in coloana si au pozitii sociale. Ura iti permite sa stai singur impotriva mai multor, si se preda liderilor.

In sfarsit, "lupta reala" este cel de-al treilea tip de scenariu pentru majoritatea oamenilor. Intr-o confruntare unu la unu nu se restrictioneaza miscarile la a folosi doar Omote, deoarece nu ai nevoie sa te ingrijorezi ca lovesti persoane aflate langa tine. Miscarile de rasucire din Ura te lasa mai vulnerabil deoarece atentia ta nu este acolo unde este nevoie sa fie. Devine destul de artificiala si incurajeaza lipsa atentiei, dar acest scenariu se poate intampla.

Deplasarea intr-o parte a camerei are sens in lupta impotriva unei formatii. Nu are nici un sens impotriva unui grup imprastiat.

Sa ajungi in spatele unui grup nu schimba lucrurile prea mult, dar daca tu spargi linia unuia pentru a ajunge in spatele lui si esti componenta a unui alt grup, persoanele pe care le ataci sunt in dezavantaj. Ei trebuie sa lupte in doua directii. Similara este si ideea din sah, atunci cand un pion ajunge la celalat capat al tablei si devine cea mai puternica piesa de pe tabla.

Acesta este modul in care am inceput sa caut intelesuri in Omote si Ura, dupa ce am citit cateva materiale si am gasit ideile neclare si nu foarte folositoare.

Articol publicat pe "Nobody's Home: Omote and Ura, part 2"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei John Hillson