More Links

Articole:pag 9

Sincronizarea

 
 

Imi amintesc despre 3 termeni din anii trecuti, cand am studiat Karate Shotokan - nu am studiat mult timp. Imi amintesc ca profesorul era foarte concentrat pe timing ca parte a relatiei dintre cei care se lupta. Este un lucru normal pentru mine sa aud despre Ma-ai sau despre importanta distantei fizice intre partenerii de antrenament, dar despre timing nu se vorbeste asa de mult. Practicam o arta defensiva si suntem concentrati pe auto-dezvoltare si pace. Asa ca, implicit, am putea crede ca timingul tehnicilor noastre este efectuat ca raspuns la atacul cuiva.

Acest lucru este corect. Daca sunt concentrat pe atac si apoi incerc sa gasesc solutii pasnice la o problema, este dificil. Mintea mea va fi in doua directii opuse, si probabil va face ambele lucruri prost.



Timingul ca raspuns la un atac este Go No Sen. Atacatorul a facut un plan si a initat un atac, iar eu ma misc ca raspuns la acel atac. Ma misc tarziu. Atacul deja s-a intamplat si eu incerc sa scap fara a fi ranit. De obicei Go No Sen este asociat cu miscare de retragere, blocare si apoi un contra-atac.

Pot scurta timpul necesar practicarii, imi pot dezvolta reflexele si gasi cai sa ma misc rapid. Dar, totusi pornesc tarziu si cred ca simturile mele nu sunt pe deplin angajate. Pentru mine, daca astept pana cineva incepe sa loveasca shomenuchi sau yokomenuchi spre capul meu, atunci, deseori, pararea mea se simte ca un impac puternic, o inclestare de forte. Tenshin si majoritatea tehnicilor Ura merg in aceasta situatie - atacul continua si eu am iesit din calea lui. Tehnicile care folosesc Irimi sunt aproape imposibile. Este dificil sa ma descurc cu o serie de atacuri din partea lui Uke - daca ma gandesc doar la receptionarea lor, atunci nu ma gandesc la o pozitionare mai buna sau la ma-ai.



Sincronizarea cu atacul reprezinta Sen No Sen si pentru mine, este ceva care aduce un pic cu Aikido. Acest lucru nu este de confundat cu Ai Uchi sau uciderea reciproca. De indata ce atacatorul se misca, ma misc si eu. El intentioneaza sa loveasca o tinta care se misca chiar atunci cand incearca sa o loveasca.

Am gasit ca blocarea loviturii folosind acest principiu este mult mai "soft". Aceasta este o practica foarte buna cu parteneri care sunt concentrati pe o relatie de sincronizare a miscarii. "Este ca un dans..." (multumesc Terry Dobson). Avand aceasta in cap am un rol mult mai activ. Irimi se simte la fel ca tenkan - ma mut doar in locul de unde pot sa-l conduc pe Uke. Apararea si contra-atacul sunt contopite in aceeasi miscare. Pentru persoanele concentrate pe o interactiune pasnica, acest lucru poate parea agresiv. Daca nu ai incredere in partenerul tau, acest nivel de apropiere se simte ca fiind lipsit de vlaga.



Un al treilea tip de timing pe care vreau sa-l prezint, dar pe care am avut putine ocazii sa-l practic, se numeste Sen Sen No Sen. Acesta este timing-ul pe care il utilizez in irimi, daca pot. Este cel mai dificil pentru mine, dar cel care se uita cel mai des in practica. Eu sunt la conducere. Eu initiez. Nu reprezinta numai cine porneste primul, ci este lansat in anticiparea unui atac in care oponentul sa fie pe deplin angajat in atacul sau si astfel, psihologic, dincolo de punctul de unde s-ar putea intoarce. Din clasicii Taiji : "Pornesc al doilea dar termin primul. Vad miscarile subtile ale omponentului si incep sa ma misc. "

Impotriva atacului shomenuchi, bratul incepe sa se ridice pentru a lovi si eu il ajut. Bratul nu prinde ocazia sa coboare. La yokomenuchi, bratul oponentului incepe sa se ridice si sa se retraga spre laterala, si, din nou, eu il intampin inainte de a apuca sa loveasca spre inainte. Daca pozitia mea este corecta, ma aflu in interiorul echilibrului lui Uke, inainte ca el sa-si poata folosi forta. Am blocat intierea fortei atacului si, acest lucru il scoate din echilibru. Nu exista aproape nici un impact asupra bratelor mele. Folosind acest timing, Irimi este usor de folosit. Gandind la aceasta sincronizare in termeni de tenkan sau tenshin este dificil.

Sensei ne-a aratat alte aplicatii pentru acest tip de timing: execut shomenuchi iar atunci cand uke blocheaza ai utilizez bratul pentru a executa tehnica mea. Miscarea mea provoaca miscarea lui uke - acum uke se misca ca raspuns pentur mine. Alt mod de a-l utiliza este de a ataca cu o fractiune de secunda inainte ca uke sa se miste. Deci, decat sa incerci sa prinzi momentul cand bratul pentru shomenuchi se ridica, mai bine nu-i acorda nici o sansa lui uke de a ridica bratul. In efortul meu de a fi cu putin inaintea miscarii lui uke, posibil sa-l surprind "inghetat"/ iar eu sa-mi continui miscarea.

Sen Sen No Sen este foarte complicat si abilitatea de a-l citi pe uke reprezinta o necesitate. Acest lucru reprezinta adevarata diferenta intre Sen Sen No Sen si cel care ataca primul. "Oponentul se gandeste sa ma atace, dar eu sunt deja in spatele lui." (O Sensei). Acest lucru devine din ce in ce mai putin o parte a Aikido-ului modern, deoarece cred ca studentii vin sa practice aceasta arta cu un sablon spiritual care nu le permite sa se gandeasca la ideea de a face vreo mutare inainte de atac.

Articol publicat pe "Nobody's Home: Timing"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei John Hillson