More Links

Articole:pag 9

Koshinage

 
 

In dojo in care ma antrenez acum, predau rar. Din ce am observat, Koshinage este ceva vag definit. A trebuit sa fac koshinage la fiecare testare incepand cu 5 kyu, si am avut un elev direct a lui O'Sensei care sa ma corecteze de-a lungul acelor teste.

Pe un forum de Aikido a aparut recent o intrebare despre cum trebuie sa tii picioarele: lipite sau distantate. Aparent,nu pot posta acolo, asa ca am sa scriu aici:

1. Nu confunda o metoda de antrenament cu o tehnica actuala. Sensei mi-a spus sa pastrez genunchii lipiti la primele examinari, iar mai tarziu, le-a spus la Yudansha sa faca ceea ce doresc.

2.Aflati "de ce-urile" unei invataturi specifice. Invatatura se va schimba de la o varianta la alta, dar nu si motivul ei. De dragul clarificarii, cateodata ma refer la "adevarata invatatura" ca fiind invatatura care se afla dincolo de contradictii.


De ce este koshinage in aikido diferit de cel din Judo si cum semana intre ele ?

Judo a fost creat pentru a fi o capsula in timp a artei japoneze jujitsu. Kano Jigoro a vrut sa pastreze diverse arte martiale si a dorit sa le transforme intr-o practica mai sigura. Unele tehnici exista doar in kata. Pentru altele Kano Jigoro a vazut o ocazie de a putea fi folosite intr-o competitie prieteneasca. El credea in lucruri precum Jocurile Olimpice care strang oamenii laolalta pentru ceva distractiv in conditii de siguranta si credea ca competiile pot transcede politica la nivel mondial. El a vrut sa se departeze de campul de lupta, fiind singura data in care artistii martiali si culturi diferite vin impreuna. Respect aceasta viziune. Este o viziune complet compatibila cu idealurile din Aikido chiar daca nu si cu practica acestuia.

Judo imbratiseaza competitia, ceea ce insemana ca suprafata de practica este sigura pentru caderi - relativ moale si lina, fara obiecte straine. Exista numai un singur oponent. Nu exista arme. Exista un arbitru care trebuie respectat tot timpul.

Aikido, cu tot limbajul pacifist, pastreaza o parte din mentalitatea campului de lupta. Nu ne ducem spre pamant, deoarece trebuie sa fim gata pentru urmatorul atacator. Vrem sa avem o vedere clara asupra locului si vrem sa fim stabili si sa ne putem misca usor. Vrem sa ne mentinem gradul de constientizare a spatiului. Chiar si cu aceeasi suprafata de practica, moale, lina si cu instructorul veghindu-ne, vom trata salteaua ca pe un camp de lupta. Acest lucru este in regulile lui o'Sensei referitoare la practica si reprezinta sursa majora de diferente intre tehnicile din Aikido si cele din Judo. Acesta este motivul pentru care nu executam fixarile in felul in care ele se executa in Judo sau Jujitsu Brazilian; nu vrem sa fim loviti/calcati/injunghiati de catre un al doilea atacator.

Alta diferenta evidenta intre Judo si Aikido nu este prea favorabila pentru Aikido modern. Jigaro Kano a avut o abordare metodica a artei sale; jumatate istorica, jumatate stiintifica. In judo, o tehnica este denumita intr-un mod clar, tehnicile sunt diferentiate clar unele de altele. In cadrul Kodokan s-au facut multe cercetari ample cum sa efectuezi o tehnica in conditii de siguranta, iar profesorii stiu cum sa faca o tehnica mai efectiva folosind psihologia, anatomia si fizica. O carte de Judo publicata de Kodokan va avea cateva feluri de a inversa sau bloca o anumita tehnica. Cartea va discuta variante si optiuni care apar atunci cand partenerul tau incearca sa iti blocheze o tehnica specificata. Invatatura va fi clara, concret formulata si aplicabila.

O carte de Aikido care se refera la koshinage va avea metafore referitoare la "curgere", "ritmul naturii" si va contine fotografii cu valuri care se sparg de stanci sau schite ale muntelul Fuji. Daca nu apar aceste lucrui, descrierea va fi scurta fara sa ofere o profunzime mare a informatiilor unui elev. Eficienta va fi lasata in spate. Eficienta este un alt mod de a spune cum "sa-ti utilizeze corpul intr-un mod corect", adica, cum sa eviti accidentarile viitoare posibile, atat pentru Uke cat si pentru Nage, precum si imbunatatirea calitatii vietii de zi cu zi. Intelegerea eficientii merge mana in mana cu o practica in conditii de siguranta.

Intr-un fel, "eficienta" este un cuvant murdar pentru unii practicanti de Aikido, deoarece implica un accent pus pe "victorie". Inca nu am intalnit un geniu in Aikido care sa poate sa reinventeze roata si sa refaca munca completa (si inca in curs de desfasurare) a lui Jigaro Kano in cazul lui koshinage. Cred ca nu este corect sa le spun elevilor sa ignore cercetarile efectuate in Judo, mai ales la o tehnica nu foarte explicata.

Sunt un practicant de Aikido si iubesc aceasta arta. Accidentarile care pot aparea in Judo, cred ca apar deoarece dorinta de competitie depaseste dorinta de practica in siguranta. Aici, aikido are un avantaj: in primul rand, noi nu incercam sa batem pe "cineva". Atunci cand apar accidentari in Aikido, de obicei apar din cauza ignorantei - petrecem asa demult timp vorbind despre non-violenta, incat elevii nostri nu observa potentialele accidentari. Nu vedem cum sa facem o practica mai sigura, deoarece nu vedem in mod clar marja de siguranta. Aici Judo are un avantaj efectuand studii stiintifice, studii pe care oamenii din aikido nu le-au efectuat. Sincer, cred ca multi practicanti judeca aspru ca Aikido sa fie un obiect de studiu stiintific.


De ce sa avem picioarele apropiate sau departate ?

Motivele pentru care e bine sa avem picioarele apropiate:

- incepatorii isi pot roti bazinul mai usor

- poti sti daca piciorul este in prag de prabusire si in afara liniei

- va simtiti stabili , sau poate duce la dezvoltarea unei senzatii de stabilitate

- va puteti misca foarte incet in practica

- atunce cand Uke cade, il puteti conduce de-a lungul piciorului spre pamant. Daca picioarele sunt moi, Uke va ateriza pe partea laterala a genunchiului.

Picioarele departate reprezinta o variatie mai avansata:

- acum puteti incepe sa reveniti la mobilitatea pe care o dorim in tot ceea ce facem.

- picoarele nu sunt pur si simplu departate, exista o schimbare completa de greutate. Greutatea lui Nage espre pe deplin pe partea de incarcare, apoi pe deplin la descarcare.

Atunci cand Uke cade, exista o linie dreapta de la sold la picior iar genunchi este protejat de caderea lui Uke.

Deci, o invatatura adevarata aflata in spatele tehnicii de koshinage este aceea ca genunchi lui Nage trebuie protejati si sa fie in afara caderii lui Uke. Aceasta se aplica oricarei Kime (taieri) particulare utilizate in koshinage; indiferent daca folosim pas in fata sau in spate, sau pasim inauntru, sau avem o pornire larga si aducem picioarele impreuna, sau avem o protectie foarte puternica a partii superioare a corpului sau ...

Pornind cu picioarele apropiate ramane cel mai de baza mod de a practica aceasta tehnica, invatandu-l pe Nage stabilitatea. Toate celelalte metode implica miscare si impulsul lui Uke si lui Nage, testand stabilitatea si fiind mai dificil de executat.

Referitor la asta am avut o problema in dojo-ul nostru. Un elev a vrut sa invate aceasta tehica pentru examen. A luat sfaturi de la toata lumea, dar fiecare i-a aratat o varianta diferita de aruncare. Asa ca a primit o multime de sfaturi , toate date intr-o maniera foarte autoritara:

- "Nicodata nu trebuie sa-l prinzi pe Uke"

- "Trebuie sa-l prinzi si apoi sa-l lasi sa cada mai repede"

- "Trebuie sa-l prinzi si sa nu-i dai drumul niciodata"

Alta invatatura adevarata din spatele acestor afirmatii este aceea ca Uke trebuie sa fie capabil sa se roteasca pentru a evita sa se loveasca cu capul de pamant. Prinderea in stilul aruncarii O Goshi (O Goshi este denumirea din Judo, dar nu am auzit o denumire din Aikido pentru ea) si pentru ca Uke sa se poata roti trebuie sa tii ferm bratul care conduce. Atunci cand se face o aruncare in stilul Ikkyo/Sankyo, trebuie sa-l lasati pe Uke sa plece, dupa ce acesta v-a inconjurat umarul sau soldul. Bratul lui Uke care este condus este centrul rotatiei acestuia; alta invatatura adevarata din spatele altor afirmatii.

Inceperea variatiilor de Koshinage il are pe Uke tinandu-se de Nage. Daca Uke este speriat si nesigur pe caderea lui poate sa dea drumul si nimic nu se intampla. Aceasta este o metoda de antrenament care se utilizeaza pana cand Uke este relaxat si increzator pe ceaderea lui. Un Nage care apuca brusc pe un Uke speriat starneste un atac de panica facandu-l pe Uke sa nu fie deplin relaxat atunci cand aterizeaza. De asemenea, Nage nu forteaza aruncarea folosindu-se de partea superioara a corpului, ci utilizeaza doar lucrul cu soldurile. Acest fel de koshinage este un instrument de antrenament. Asa ca, "nu-l apuca pe Uke" este o afirmatie valabila in acest context.

In contextul unei anume variatii, fiecare din declaratiile de mai sus sunt corecte si fac ca uke sa aiba o cadere mai usoara si mai sigura. In afara unui context specific, fiecare afirmatie este indoielnica. Aplicate unor variante diferite, fiecare afirmatie este complet gresita.

Din pacate, cu mai multi bucatari in bucataria Aikido, acest elev a primit mai multe idei si amestecandu-le i-a oferit lui Uke o cadere mai dificila si mai periculoasa decat ar fi dorit.

Asa ca, alegeti un profesor. Gandeste-te la ceea ce spune, dar fii atent. Daca el stie despre ce vorbeste, te va invata cum sa fii in siguranta si eficient. Atunci cand realizezi cu adevarat ceea ce ti se arata, incearca. Atunci cand asculti pe alt profesor, gandeste-te la adevarata invatatura. Sase oameni diferiti iti pot arata sase lucruri diferite si sa-ti ofere sase caii difeirte, dar toti pot sa iti arate aceeasi directie.

Articol publicat pe "Nobody's Home: Koshinage"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei John Hillson