More Links

Articole:pag 11

Hiroshi Tada Aikido Shihan : Budo - partea VI

 
 
Nu cititi carti despre trasul cu arcul
Nu criticati tehnica altei persoane
Traducerea in engleza de catre
Christopher Li

Tada: Prima data se exersa kokyu-ho. Stand in seiza, tinand ritmul cu sunetul unui clopot si scandand din rugaciunile Shinto cu vocea intregului corp. In timp, deveneai obosit iar vocea ta murea - "bam", erai lovit pe spate de catre cineva care era in spatele tau. Cand se intampla asta, vocea ta lucra din nou. (rade) Ei bine, daca reuseai sa faci asta in fiecare zi pentru 10 ore odata, incepand cu joi si continuand pana duminica, atunci puteai sa devii membru pentru prima data. In acel timp eu ma antrenam in Karate si in aikido, asa ca eram, din punct de vedere fizic, puternic. Totusi, oricat de mult faceam, nu deveneam obosit, dar deveneam amortit inspre marginea superioara a buricului. Deoarece stateam in seiza. chiar si atunci, era ceva destul de misterios - chiar daca spatele meu era lovit destul de puternic incat aveam vanatai, atunci cand antrenamentul se termina corpul meu se simtea viu, iar pielea mea stralucitoare. Este acelasi lucru ca atunci cand faci incontinuu un tip de Kokyu-ho care purifica mintea si corpul. Nu am inteles toate astea la acel moment, dar vocea ta si actul de a scutura clopotul sunt asimilate in acelasi mod.

Uchida: Ati mers vreodata acolo?

Tada: Nu as putea merge niciodata intr-un loc asa de infricosator... (rade)

Uchida: Liderii de aici (Gessouji Dojo) mergeau acolo. Din Jiyugaoka, poate doar Aki Kobori si Ryouzou Hirose. De asemenea si strainii, iar dl. Masumori Aoki a inceput sa mearga dupa ce a implinit 65 de ani. Si femeile mergeau. Este ok. Daca intri direct nu este asa de rau precum spun oamenii din exterior.

Uchida: Un tanar, care este o cunostinta de-a mea si care face Aikido la universitatea unde invata, s-a inscris in Ichikukai. Dupa ce a mers un timp a devenit dependent si a inceput sa mearga destul de des. Cand l-am intrebat "Este placut? ", mi-a raspuns "Este distractiv"... (rade)

Tada: Trebuie sa fii in stare sa-ti "aprinzi" spiritul. Atunci cand eram tanar mergeam in fiecare luna. In anul 39 Showa, anul in care am plecat in Europa, ei s-au mutat din Nogatamachi in Maesawa, Higashi-Kurume, deoarece au fost plangeri despre zgomotul produs. (rade)

Uchida: Mai este un lucru pe care as dori sa va intreb. Atunci cand predau la straini, deseori ma gandesc ca structura corpului lor si felul in care ei il utilizeaza este diferit, dar cand vorbesc cu dv. despre experienta avuta in perioada cand a-ti predat Aikido in Europa, nu prea pare sa fie asa o mare diferenta.

Tada: Ei nu sunt cu mult diferit fata de noi. Poti merge mai departe prin a spune ca sunt exact ca noi. Nu am avut vreodata astfel de probleme.

Uchida: Intr-o lucrare recenta am scris ca europenii au senzatii fizice diferite fata de noi si din aceasta cauza, felul in care ei isi utilizeaza corpul este diferit. Denumirile pentru diferitele parti ale corpului sunt de asemenea dezlanate. De exemplu, atunci cand predau Aikido la americani, unele tipuri de miscari sunt extrem de dificile in a le invata. Care este experienta dv. in aceasta privinta ?

Tada: Complet diferita. In afara de Hombu Dojo, am mai facut antrenamente cu elevi din cadrul Agentiei de Aparare, de la Universitatea Keio, Universitatea Waseda si Universitatea Gakushuin, dar nu exista diferente.

Am plecat in 1964, si am acordat primul Shodan in 1968, dar in nici un caz nu e mai putin decat un Shodan japonez. Ei aveau rezistenta si erau puternici. Am plecat in anul 39 Showa (1964) si m-am reintors in anul 46 (1970), dar cei care au practicat neincetat au devenit iscusiti. Cat de mult au inteles ei din continut, e o alta problema. Nu m-am fortat nici un pic atunci cand predam. Tehnicile din picioare, precum si cele din Hanmi-handachi si Suwari-waza sunt la fel ca in Japonia. Partial si din cauza ca nu sunt competitii in Aikido, dar cred ca aceasta este un lucru grozav, din cauza lipsei sentimentelor de confruntare sau competitie. Dar poate ca nu am putut sa inteleg din cauza subtilelor diferente de limbaj.

Uchida: Nu. Aceasta discutie este o revelatie pentru mine. Sunt sigur ca perceptia dv. asupra corpului este mult mai adanca. Exista un fel de operatii de baza ale corpului care sunt comune peste tot, nu-i asa?

Tada: La inceput nu le intelegeam limba foarte bine. Intotdeauna umblam cu un dictionar de la libraria universitatii. In orice caz, la antrenamente precum si in alte lucruri, fiecare imita ceea ce faceam fara intrebari, asa ca, chiar si in viata obisnuita trebuia sa fiu in garda !

Asa cum am mentionat mai devreme, in 1968, la Venetia am inceput cel mai dificil tip de antrenament, natura libertatii spiritului si Anjo Daza (yoga japoneza). Ce nu se putea intelege concret, printr-o metoda concreta, nu se putea practica.

Desigur, in Italia, tot mai multi membrii noi veneau pentru Ki no Renma. Nu era nici un pic de rezistenta la ceea ce faceam. La fel era si cand practicam Ken, Jo sau Kokyu-ho.

Uchida: Este interesant faptul ca ati atras asa de multi italieni in acest fel. Ce cautau cei care veneau ?

Tada: Depinde de persoane, fiecare avea un alt tel atunci cand incepeau. La inceput erau cateva femei care gandeau "Sunt prea slaba, sunt ca un iepure, as vrea cumva sa ajung ca un lup si sa sterg pe jos cu adversarul", dar au fost dezamagite sa gaseasca ca "Aikido este dragoste, armonie". (rade)

Uchida: Asa ca ele au renuntat ?

Tada: Nu, au continuat sa vina ca de obicei. (rade)

Uchida: Am patit la fel. (rade) Referitor la cultura spirituala estica, a existat cineva care sa o fi cunoscut mai inainte si sa fi fost atras de ea ?

Tada: Era un profesor pe nume Merge (Salvatore Merge). Am scris despre el un articol "Fondatorii Aikikai Italia" .

Pe timpul razboilului Merge a fost atasat al Ambasadei Itailiene in Japonia. Dupa razboi s-a intors in Italia si a devenit instructor la o scoala pentru limbajele estice. In timp ce Sensei Merge era in Japonia, a auzit despre Aikido si a mers sa viziteze Ueshiba Dojo. Totusi, i s-a spus ca nu ai este permisa intrarea in Dojo. In acel timp erau cerute 2 recomandari pentru a intra in Ueshiba Dojo si nu era permisa intrarea strainilor. In ciuda acestora, dl. Merge a venit in fiecare zi pana cand i s-a permis intrarea. El a multumit mult si a aratat un mare respect pt O'Sensei.

El a fost prima persoana care a vorbit despre O'Sensei in Italia. Elevii care studiau limba japoneza in acea scoala au fost primii care s-au inscris.

Deasupra tuturor a fost un faimos savant de studii estice, traducatorul "Upanisadelor" in italiana, profesorul Filippini, care auzind explicatiile mele despre Aikido, a declarat imediat: "Aikido nu este sport, Aikido reprezinta cultura japoneza, este Zen in miscare".

Ceea ce am scris in "Fondatorii Aikikai Italia" pentru "Aikido Tankyu" a fost tradus in italian de catre Daniela Marasco (membru al Gesouji Dojo).

Uchida: Este o fundatie impresionanta.

Tada: Numele oficial al Aikikai Italia este "Asociatia pentru cultura traditionala japoneza", autorizata ca o organizatie non-profit, cu nr. N.526, de catre presedintele Republicii Italia pe 8 iulie 1978. Chiar este ceva sa fii recunoscut ca fiind o organizatie a guvernului italian. Este o realizare a japonezilor sa creeze o organizatie care sa promoveze cultura japoneza si sa se gandeasca sa aplice pentru recunoasterea guvernului, dar o asemenea permisiune nu este primita de cele mai multe ori.

Uchida: Totusi, este o organizatie impresionanta.

Tada: In mod curent sunt in jur de 5000 memmbri, si a fost creata prin taxele platite anual de catre membrii. In tari straine, deoarece acest tip de organizatie nu primeste nici un fel de finantare externa pentru a sustine cheltuielile necesare pentru intretinerea si dezvoltarea ei, independenta se realizeaza prin taxele anuale considerabile platite de catre membrii. Astfel de sentimente de entuziasm pentru asociatie sunt puternice.

Uchida: Pe langa oamenii asociati lui Sensei Merge ce fel de oameni au mai venit ?

Tada: Ei bine, au fost multe tipuri de persoane. Binenteles, multe persoane au aratat interes fata de Japonia. Doctori, avocati, studenti si cei interesati de educatia fizica. Balerini, oameni care au vazut demonstratii, precum si cei care au venit prin mijlocirea altor persoane. Majoritatea erau intelectuali. Acest lucru este pur si simplu legat de Aikido, valabil in orice tara.

Uchida: De ce este asa ?

Tada: Nu este adevarat ca oamenii vin dupa ce au auzit ceva despre Sensei Morihei Ueshiba, sau au citit niste carti, sau stiu ceva despre ce este Aikido ? De asemenea, Aikido are un ritm particular. Baza acestui ritm este spiritul liber, si ei au un puternic sentiment al acestuia. Dupa ce a urmarit o demonstratie, un profesor universitar a spus "Pentru mine Aikido este la fel ca muzica"

Uchida: Ce fel de atitudine mentala cereti de la elevii dv. ?

Tada: Sunt multe clase de elevi diferite. Nu pot sa fac un rezumat intr-un cuvant. Nu oricine va deveni profesionist. sunt si cei care practica ca o masura de sanatate.

Cu toate acestea, nu poti sa te uiti aici si acolo. Acum mult timp, cand tatal meu a inceput sa studieze arcul, stra-bunicul l-a avertizat asupra a 2 lucruri.

"Sa nu citesti carti despre trasul cu arcul. Sa nu critici tehnica altei persoane." - in mare aceastea te pot conduce la indoieli. De ex. : "Profesorul meu a spus asta, celalat profesor a spus asta, Este complet diferit. Care este cea mai buna ? Poate daca voi lua ce este mai bun in ambele metode...". Acesta este un prim exemplu a cuiva care nu va evolua niciodata.

Uchida: Nu cred ca sunt prea multe carti despre Aikido

Tada: Cartile sunt pentru cei care au invatat deja, astfel incat sa nu uite, sau ca o referinta pentru cei care se intalnesc cu profesorul o data pe an. In primul rand, nu vei ajunge mai bun citind.

Uchida: Dar atunci cand diverse persoane cu experienta discuta despre arta, de exemplu o carte despre teoria unei arte, ceva de genul asta cum ar fi ?

Tada: Ceva de genul asta ar fi ok. Totusi, in cazul in care faceti o greseala in felul cum o cititi, veti fi , cum se spune, "batut de catre secrete". In trecut acest fel de carti erau detestate.

Uchida: Ati citit "Tehnica misterioasa a unei pisici ?" Nu am citit niciodata vreo carte despre Budo inainte, dar dupa ce v-am auzit vorbind despre asta, m-am gandit "A, poate este OK daca citesc ceva de acest fel". Dupa asta am citit multe lucruri, a fost o idee rea ? Am fost "batut de screte?" (rade)

Tada: Atunci cand ne antrenam in Aikido, daca nu suntem atenti, cateodata "sarim" peste ceva. Atunci cand un incepator care ar trebui sa lucreze puternic bazele, incerca ceva care este posibil doar pentru un avansat, isi poate strica antrenamentul. La sfarsit, elementele de baza devin un dezastru.

Oshou-san (preot-sef la Gesouji) a scris "Kyakka Shouko" (uita-te pe unde mergi). Acest punct, uneori, este uitat.

Uchida: In ziua de azi cand exista reviste precum "Hiden-Koryu Bujutsu" care contin diverse articole despre teoriile tehnicii si secretele artelor pot fi citite periodic, ca o forma de "jurnalism Kobudo", dv. recomandati incepatorilor sa evite citirea acestor lucrari?

Tada: Cei care doresc sa se uite, sa se uite. Totusi, pentru cei care sunt seriosi in castigarea unei cai in mod cinstit, acestea vor duce de multe ori la un ocol de la cale.

Uchida: Ce spuneti de cineva ca mine ?

Tada: Nu vei obtine mare lucru. Doar te vei impovara cu o multime de lucruri inutile.

Uchida: Exista o miscare, un "nou val" in Kobudo cu oameni cu o generatie sau doua mai tineri decat dv. precum Hiroyuki Aoki, Yoshinori Kono, Tetsuzan Kuroda, and Kajo Tsuboi care fac niste lucruri interesante. Datorita lor, entuziasmul printre cei tineri creste, ce credeti despre ei ?

Tada: De ce nu ?

Uchida: La ce va referiti atunci cand spuneti "De ce nu?" ?

Tada: Am vorbit despre asta mai devreme, despre ce reprezentau metodele traditionale pe timpul tatalui meu. Si astea erau cu intentia de formare ca profesionist. Exista, de asemenea, si oameni care nu au nici un Sesnei. Cel mai rau caz este atunci cand cineva vrea sa invete dar nu are Sensei. Cineva care nu poate gasi un Shihan pt calea lor.

Uchida: Daca un profesor este prezent, atunci cineva poate progresa fara sa citeasca carti sau fara sa faca comparatii, la asta va referiti?

Tada: Ceva de genul asta, dar diferit. (rade) Nu e atat de dificil. Totusi, acum este extrem de dificil. Din copilarie se recita din Shishogokyou (Cele 4 carti si 5 clasici din Confucianism) si se seta o anumita stare a mintii. Am fost crescut in acea lume, dar acum este complet diferit. Analiza critica si stilul modern european sau american este pe val si este modul in care lumea s-a ridicat. Poate fi posibil pentru cineva sa ajunga la un anumit nivel, dar ma intreb daca aparitia unui budoka cu adevarat mare mai este posibila sau nu. Cred ca va fi dificil.

Uchida: Cum credeti ca va fi reglementata pe viitor calea Aikido ?

Articol publicat pe "Aikido Sangenkai Blog :Aikido Shihan Hiroshi Tada: The Budo Body, Part 6"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li