More Links

Articole:pag 11

Hiroshi Tada Aikido Shihan : Budo - partea VII

 
 

Sensei Hiroshi Tada


Nu manca pepene, dupa post!

Traducerea in engleza de catre
Christopher Li

Tada: Aikido va fi centrat in jurul Fundatiei Aikikai cu Moriteru Ueshiba Hombu Dojo-cho si protejat de catre tineii Shihani. Totusi, acei tineri Shihani trebuie sa urmareasca neincetat si sa se antreneze in cercetarea spiritului, in special in relatiile dintre metodele mentale si tehnica fizica.

Uchida: Spuneti ca un Budoka excelent nu poate aparea in cadrul actual ?

Tada: Nu, nu am spus chiar asa. Totusi, cred ca o atmosfera particulara va disparea. In pricipal, trebuie sa va ganditi la ceea ce a fost transmis. Vorbind simplu, este o problema de a intra in transa. Trebuie sa fii serios, sa-ti pui inima in efectuarea tehnicii si sa intri in transa. In scopul de a face acest lucru trebuie sa fii foarte pregatit si cu o convingere de nezdruncinat.

Uchida: Acesta este un lucru interesant. Este mai usor pt cei cu convingere sa intre in transa ?

Tada: Atunci cand vorbesc despre convingere, nu este ceva ce pot gandi cu capul. Trebuie sa ai sentimentul de impletire a Aikidoului cu felul tau de a trai ... pentru cei care privesc din afara trebuie sa para ca si cum ati fi posedati de catre un demon.

Uchida: Ca o deviere de la subiect, deseori vorbiti despre publicarea unei carti care pare sa nu mai vina (rade)- ce se intampla cu ea ?

Tada: In acest an este a 30-a aniversare a Aikikai Italia, dupa asta ...

Uchida: Va fi scrisa in japoneza ?

Tada: Daniela a spus i-ar placea sa o traduca in italiana, si sunt mai multe planuri sa fie tradusa in alte limbi precum: engleza, franceaz si germana.

Uchida: Cand varianta in japoneza este gata, va vom fi recunoscatori daca le veti permite elevilor de la Tada Juku sa o citeasca.

Tada: Am inteles.

Uchida: Trebuie sa publicati ceva. Sunt multi dintre elevii dv, si elevii elevilor dv. care nu au asa de des sansa sa vb cu dv. in mod direct.


Hiroshi si Kumi Tada, la ceremonia de casatorie, 1970

Tada: Ne putem opri aici ? (rade)

In orice caz, principalele mele subiecte sunt conversatiile din copilarie cu tatal meu, cu Sensei Ueshiba si antrenamentele de Aikido, invatamintele lui Sensei Tempu Nakamura, Dojo-ul Ichikukai, despre post, experientele mele din Italia, apoi casatoria cu Kumi (violonista la Universitatea de Arte Plastice din Tokyo) si problemele vietii de artist cu crezurile sale, nasterea copilului meu, Takemaru, si calatoriile frecvente care ne-au dus pe noi trei in Europa... material sufiecnt pentru vreo 6-7 carti.

Uchida: ati mentionat adesea despre experientele dv in legatura cu postitul. Postul este un lucru important al experienteleor dv?

Tada: Sunt multe lucruri pe care nu as fi fost capabil sa le experimentez fara acest post.

Uchida: Ce fel de experiente ?

Tada: Mai devreme am spus despre spirit ca are o influenta directa asupra corpului. Atunci cand postiti pentru mai mult de 2 saptamani, sistemul digestiv se opreste. Atunci incepi sa intelegi ca atunci cand te gandesti la mancare, sistemul digestiv vine inapoi la viata. S-ar putea crede ca acest lucru se intampla deoarece saliva intra in sistem. Nu e adevarat. Ajungi sa intelegi ca sensibilitatea sistemului nervos este de asa natura incat se reflecta imediat in corpul tau.

Uchida: In primul rand de ce ati inceput sa postiti ?

Tada: Era in timpul cand am devenit Shodan, in iulie, in acelasi an in care am inceput.

Uchida: Ati inceput in martie si ati devenit Shodan in iulie? A fost foarte repede ! (rade)

Tada: Aceasta a fost posibil deoarece noi practicam de dimineata pana noapte. In acea perioada, in Dojo-ul Ueshiba, era o masa rotunda, de discutii, in prima duminica a fiecarei luni.

Erau multi oameni care erau faimosi in societate printre sempaii din Dojo, dar erau si alte persoane importante care veneau sa ne impartaseasca din experientele lor, erau demonstratii si expozitii de sabii demne de a fi comori nationale. Yukikazu Sakurazawa a venit la una dintre aceste intalniri lunare - stii cine este ?

Uchida: Da.

Tada: El a venit si a vorbit despre "Muso Genri" (principiul Ying si Yang in dieta). Mai tarziu a fost o discutie despre antrenamentul de Aikido la una din intalnirile cu Sensei Sakurazawa si deoarece locul pentru seminariile lui erau in Hiyoshi, pe linia Toyoko, aproape de casa mea din Jiyugaoka, mi s-a spus ca pot sa particip, si chiar am fost de mai multe ori.In acea perioada era cineva numit Ava Nakamura, din anumte motive toate lumea utiliza nume europene.

Uchida: George Ohsawa a fost unul din ei, nu-i asa ?

Tada: Dl. Nakamura a postit pt 30 de zile la Tateyama. Acolo erau oameni care posteau precum pustnicii. atunci cand postesti pt mai mult de 20 de zile, se spune ca dimineata poti intelege ceea ce se va intampla in acea zi. Se spune ca vei putea intelege chiar ceea ce gandeste cineva.

Asta a fost atunci cand am inceput sa fiu interesat despre tinut post. In acea periaoda eram student, asa ca am mers la Biblioteca Nationala Ueno si am imprumutat toate cartile referitoare la post pe care le-am vazut. Au fost cateva carti interesante. In cartea lui Kaoru Umeda, "Reconstructia mintii si a corpului", precum si intr-o carte numita "Postul spiritual si vindecarea" era vorba despre o femeie care a trait la sfarsitul perioadei Meiji si care a postit pentru 110 zile.

Uchida: Si nu a murit ? Ma intreb daca ea a postit asa de tare, nu a murit ?

Tada: Numele ei era Suzue Yamane si a fost profesor, absolvind Tokyo Joushi Koushi, care acum se numeste Universitatea Ochanimizu. Avea un fel de suferinta si a intrat in sala de postit a dl. Narita, practicand Gyousui (sau misogi) in fiecare zi, si se spune ca a practicat Ohyakudo-mawari (o suta de ori in jurul). Prin "Ohyakudo" ma refer la alergatul in jurul salii principale. Se presupune sa fie in jur de 10 km. Se spune ca ea a facut Ohyakudo de 5 ori, un total de 500 de ture. Asta vine cam 50 km. Foarte rapid. Atunci cand cineva posteste pentru o asa de mare perioada, pot fi momente in care se poate lua putina mancare, dar chiar si asa, se spune ca ea nu arata ca si cum ar fi postit pentru 110 zile.

Uchida: Ce s-a intamplat cu ea dupa asta ? A atins eliberarea ?

Tada: Ea s-a inspirat din antrenamentul ascetic si a devenit faimoasa ca intelept. (literal: persoana nemuritoare), aparand multe articole in ziarele din acel timp.

Uchida: Cat de mult ati postit ?

Tada: La inceput am postit pentru o saptamana intr-o casa de oaspeti, iar la o saptamna dupa asta am postit pentru 3 saptamani la Templul Rinzai Zen Houshuuji in Kobotoketouge. Dupa asta am mai postit de doua ori acasa.

Uchida: Pe timpul acelor perioade ati avut o activitate normala ?

Tada: Atunci cand postesti pentru o saptamana poti avea o activitate normala. Cand postesti pentru 3 saptamani e putin mai greu.

Uchida: Cum a fost in timpul postului de o saptamana ?

Tada: Prima data aproape am esuat. Tatal meu ar spune: "Am auzit ca postesti, este destul de dificil. Ia o pauza.", asa ca am petrecut jumatate din timp dormind. Atunci cand dormi, te opresti din miscare. Cand oamenii simt foamea, trebuie sa petreaca jumatate din timp dormind. Astfel ei inceteaza sa mai circule. Nu, atunci cand faci asta este foarte periculos. Nu trebuie sa faci asa. Trebuie sa te bucuri (traiesti) senzatia. Atunci cand tatal meu era in scoala generala vroia sa se faca naturalist si era tipul de persoana care cunostea tot felul de lucruri, dar nu stia nimic despre a posti.

Cand m-am gandit prima data la a posti, ma gandeam sa o fac la Shinshouji in Narita. Sala de post de la Narita Fudou (numele popular pentru Shinshouji) era cunoscuta din timpuri stravechi, multe persoane faimoase precum Sadanobu Matsudaira sau Hakuseki Arai venind aici. Desi am luat linia Keisei spre Narita, nu stiam unde era. Tot ce am vazut erau magazine cu jeleu de fasole. (rade) Nu stiam unde era sala, asa ca am sfarsit venind inapoi acasa si am postit pentru o saptamana in camera de oaspeti, primavara. Totusi nu m-am simtit foarte bine, asa ca am incercat sa o fac din nou.

Nu imi amintesc cum am auzit despre Kobotoketouge, dar cred ca am citit despre el intr-o carte. Acolo era un preot in varsta. In fiecare dimineata trebia sa-l urmez pe preot si sa recit din scrierile lui Hakuin Zenji in Zazen. Dupa asta eram liber, asa ca citeam carti scrise de catre Sensei Tempu ... Sensei Tempu a publicat "Shin Jinsei no Tankyu" si "Kenshinshou" in anul 25 Showa (1950), chiar atunci cand am inceput. El nu publicase nici o carte incepand cu era Taisho(1912–1926), deoarece spunea ca invataturile trebuie transmise direct, "de la inima la inima", ceea ce ar fi dificil de invatat dintr-o carte. Mai tarziu, rutina mea zilnica cuprindea si practica Kokyu-ho sub o cascada, si plimbari prin padure. Dupa vreo 3-4 zile sentimentul de dorinta de foamea inceput sa dispara. Deoarece am luat decizia sa nu mananc nimic. Practic este o diferenta de la a vrea sa mananci, dar fiind in imposibilitatea de a manca. Pentru perioada de 3 saptamani, am decis ca nu am sa simt foamea. Intr-a 10-a zi de post am urcat in varful muntelui Kobotoketouge. Muntii si barcile plutind pe lacul Sagami era o imagine frummoasa. Am fugit in jos pe munte. Inima mea se simtea ca si cum ar fi gata de explozie.

Dupa ce cele 3 saptamani de post s-au terminat, m-am odihnit pt 3 zile si am inceput sa mananc treptat terci de orez, si apoi m-am intors acasa. La acel timp nu era autobuz de la Kobotoketouge la statia Asagawa (acum Takao), asa ca mi-am luat rucsacul si am fugit inapoi.

Dupa ce postul s-a terminat, este un moment important. Stomacul este miscsorat si nu prea ai pofta de mancare. Totusi, dupa 5-6 zile apetitul se intoarce la viata si am fost invatat de catre preot sa nu mananc prea mult in acel moment, deoarece se poate pune viata in primejdie. La 4-5 zile de la intoarcerea acasa mi-a revenit un apetit incredibil. Imi era asa de foame incat nu puteam face nimic in privinta asta. Deoarece corpul trece printr-o renastere. Sunt multi oameni care s-au ranit manacand prea mult in acel moment. Unii oameni ar manca un pepene intreg si apoi sa moara.

Uchida: Se poate muri daca mananci un pepene ?

Tada: Celulele corpului vor sa-si recapete puterea de regenerare, dar sistemul digestiv nu este pe deplin functional. Atunci cand pui o cantitate de mancare in el ... Din acest motiv este periculos pt refugiati sa manance cantitati mari dintr-o data.

Uchida: Deci nu exista sentimentul de a muri de foame atunci cand sistemul digestiv este oprit ?

Tada: Pana la 3 saptamani nu este nici o problema. Atunci cand postesti pentru o periaoda mai lunga si ajungi aproape de moarte se spune ca exista niste semnale de pericol...Cu toate acestea, una din motivatiile pentru a posti este sa fii calm in timpuri grele, precum razboiul, sau cand nu exista mancare, pentru a te pregati pentru surprize.(rade)

Uchida: Ce s-a intamplat ? Cum s-au schimbat senzatiile fizice ?

Articol publicat pe "Aikido Sangenkai Blog :Aikido Shihan Hiroshi Tada: The Budo Body, Part 7"

tradus si publicat aici cu permisiunea lui Sensei Christopher Li